O carte și-un documentar și gata cu India pe 2022

Gusturile sunt personale și nu se discută, iar cultura indiană și cu mine nu ne-am întâlnit prea des până acum. Pentru că unii sunt atrași de o zonă culturală, alții de alta.

E simplu. Ție-ți plac cărțile alea interminabile suedeze, mie spaniolii. Poate tu asculți chillout, eu rap. Cam așa sunt și preferințele pentru vreo țară sau alta. Așa că, dacă prin vreo aliniere de planete, e cineva din India care să și știe română, să și ajungă pe aici, aia e. 

Zahăr ars, o carte care putea să stea acolo

Atunci când cauți o carte nouă, mai ia-te și după internet, nu doar după copertă. De fapt, vezi că până și aia poate să îți transmită indicii că nu e ce trebuie, dacă te uiți cu atenție. Cartea asta a ieșit în față pe o nominalizare la Booker Prize. Nu a luat premiul, dar Dumnezeu știe cum a ajuns pe lista scurtă. 

E despre o indiancă și mama ei bolnavă de demență. Fata asta, personajul principal, ar trebui să fie cea care aduce un plus cărții, îți trezește ceva. De fapt, nu face nimic. Toată cartea e un șir de acțiuni, al cărei final e…tot un șir de acțiuni. Nu are o esență. Scuze editurii, dar chiar nu are. Probabil că și ei și-au luat țeapă.

Uite, indianca zice că a facut sex la 13-15 ani pe-o înghețată. Apoi trece mai departe. Nu e ok să faci sex la 13-15 ani pe o înghețată și să nu intri în profunzimea traumei sau să o expui cumva, oricum. Zice că a fost în ceva templu și a vazut nasoale pe acolo. Apoi trece mai departe. Și zice atâtea încât, la final nu rămâi cu nimic. Încerci să te întrebi „ce a vrut să spună autorul”.

Nu e o carte-manifest, care să șocheze cu vreun scop. Nu e despre maternitate, cum scrie în rezumat, pentru că nu tratează nimic altfel decât superficial.

Așa că eu din cartea asta am învățat trei lucruri mari:‌

  • Ce înseamnă DNF. Did not finish, în caz că te apucă și pe tine să ai bănuiala mea că poate tu ești de vină că nu înțelegi și să cauți recenzii pe net.‌
  • Dacă poza de pe copertă nu are absolut nicio treabă cu acțiunea, e un semn. Fata de pe copertă nu arată a indiancă nici la urechi.‌
  • Pomul lăudat uneori poate să fie lăudat doar de el însuși. Și nu e suficient.

Sălbăticie, un documentar despre manipulare

Pe partea de documentare, Netflix a părut întotdeauna mediocru, dar cu imagini și efecte frumoase. Nu zic că Sălbăticie e vreo muncă de geniu, dar abordează un subiect pe care ar trebui să îl cunoască mulți, atunci când cumpără cărți semnate „Osho”. 

Ce a făcut omul ăsta e o spălare pe creier la nivel internațional. Avea pretenția să creeze un om nou, păcălindu-l pe cel vechi că e liber dacă face sex oricând și cu oricine, dacă dă aiurea din mâini și dacă îl slăvește. Pentru că asta așteaptă un om care oferă binecuvântări de la el putere, nu?

El a făcut multe, dar mai degrabă lucrurile erau lumești decât spirituale. De bani de întors cu excavatorul, orgii și un fel de meditație agitată se știe deja. Dar că a invadat un sătuc american de bătrânei nu prea. Că și-a făcut un sistem bancar propriu ca să facă bani și să ia și de la alții, iar nu cred. Și nici că și-a făcut oraș și a avut în comunitate atâtea arme încât le era polițiștilor frică să intre și să îl aresteze.

A avut drept țap ispășitor o femeie. Poate nebună, dar clar îndrăgostită de mică și orbită că zeul zeilor, bossul boșilor o mai bagă în seamă din când în când. 

Omul s-a contrazis mult. I-a pus pe adepți să se îmbrace în portocaliu și roșu. Apoi, când femeia a fugit, a dat vina pe ea pentru gest și a zis că el nu vrea așa ceva. Să se îmbrace oricum.

Spre finalul vieții, Bhagwan s-a decis că „eu nu sunt lider și voi nu sunteți discipolii mei”, dar și că el nu e Bhagwan și vrea să i se zică Osho, care în japoneză înseamnă mare preot. Înțelegi unde bat?

Apoi, a murit de supradoză, nu de vreun dar divin. 

Ce am vrut să zic cu toate astea?

Că trebuie să mai și punem informația în context. Există nenumărate cărți semnate de el, cu roz și floricele și promisiunea unei vieți mai bune. E chiar cool să le cumperi. Dar, dacă vrei să te regăsești, de ce ar trebui să o faci cum zice altcineva care nu a făcut asta pe el însuși și nu cum ți se potrivește ție?

Și cei care îi cumpără cărțile acum nu se gândesc că înțelepciunea omului s-a dus pe câmpii din momentul în care a avut 20 de Rolls Royce-uri, pentru care ar fi făcut orice.

Ai prins vremea apartamentelor cu oameni care lucrau cu „bioenergie” și, de fapt, nu făceau nimic, doar te puneau să cumperi o brățară de la ei? Cam așa a început și Osho. 

Nu contest India, meditația și altele de genul. Țara nu are vină pentru nebunii din ea. Poate că la unii și meditația, iluminarea și alte cuvinte new age funcționează. Dar nu uita că, uneori, o imagine curată și o descriere frumoasă pe spatele unei cărți nu e suficientă și, poate, nici relevantă. Uneori, ca să te regăsești pe tine, ai nevoie doar de…tine.

Foto 1, 3: Pixabay.