Macanache: O să tot fac chestii controversate (Interviu)

Pe Macanache nu prea ai cum să nu îl știi. Tot ai auzit de el fie de la o caterincă, fie la vreo pauză de țigară la muncă. Fie, pur și simplu, l-ai găsit acolo, pe net, unde are și melodii diferite față de ce știu cei mai mulți. La fel ca voi, aveam curiozități, așa că i-am luat un interviu lui Macanache despre trecut și prezent, muzică și viață.

Monica scrie: În ce moment al carierei te găsesc?

Macanache: Sunt la apogeu acum. Simt că acum scriu cel mai bine, mă descurc cel mai bine și pe scenă. Sunt fericit unde sunt.

Lucrezi la ceva în prezent?

Am lucrat deja. Am vrut să scot un album nou în primăvară, după pandemie, dar au venit concertele. Vreau să îl scot când vor fi gata vinilurile. Durează mult să se facă vinilurile, pentru că stai la coadă. Toată lumea vrea să își facă.

Cum va suna muzica lui Macanache în viitor 🔹

Care e conceptul albumului?

E boom-bap modern, practic. Adică e boom-bap clasic, unde îmi exprim lirica de apogeu, dar pe sunete moderne, cum sunt 808-urile. Am folosit niște sunete de trap pe beat-uri de boom-bap și niște efecte pe voci pe la refren, pe ici-pe colo.

Dar, în rest, e rap, cu metafore și nebunii. Rap de cartier. Original. Gimnastică liricală vreau să îi zic, nu știu dacă o să păstrez numele ăsta. Eu, făcând gimnastică artistică și, apoi, m-am băgat pe rap, sunt gimnast liric.

O să avem ocazia să ascultăm și o piesă în stilul acela emoțional brut, pe care rar îl vedem la tine?

Cred că toate sunt și emoționale, și vesele. Pe piese nu prea îmi arăt sentimentele, decât foarte rar. Mai dau frânturi pe câte un vers sau pe vreun refren. Dar, în principiu, sunt un om cu simțul umorului foarte dezvoltat și nu mă iau în serios tot timpul, dar treaba e serioasă.

Ești omul colaborărilor surprinzătoare. Ai pregătit ceva în acest sens pe album?

Sunt doar eu cu mine. Pe albumele mele, dacă am colaborări, ele sunt cu oameni noi sau pe care încerc să-i ajut. Pe ceilalți deja îi știe lumea.

Probabil, pe viitor o să fac un album de colaborări cu toți oamenii cu care am colaborat, pentru că trebuie să îmi întoarcă favoarea, ca să fim chit. O să se cheme fix așa, Colaborări.

Ce te inspiră să scrii?

Vibe-urile mișto. Pozitivul. Familia. Viața grea și cum să ieși din sărăcie și nămol și să le arăți și celorlalți că se poate și că viața nu e doar nasoală. Și, oricât de nasoală ar fi, există o cale să scapi din lumea aia și să meargă totul bine.

”Și eu am momente când sunt depresiv”

De unde îți iei pozitivul cel mai mult?

Când am țigări și cafea (râde). E o zi bună dacă îmi beau cafeaua și am o țigară – două.

Să fie ai mei bine. Să fie lumea sănătoasă și fericită. Să nu fie nimeni supărat. Dacă e cineva supărat în calea mea, când ies să mă plimb pe stradă, să încerc să îi schimb starea și să îi spun, Bă, frate, ai pentru ce să trăiești. Alții nu văd, nu aud, nu au mâini, nu au picioare. Alții sunt paralizați. Tu ai de toate. Mor pe oamenii care au tot ce le trebuie ca să existe, practic și, totuși, sunt supărați pe ceva.

Și eu am momente d-astea când sunt depresiv, deși am de toate. Câteodată, am o revelație și mă gândesc că sunt oameni care o duc mai rău decât mine, iar eu mă plâng. Asta încerc să îi inspir pe cei pe care îi mai văd în calea mea, să nu sufere aiurea gratuit.

Cum a fost primită de publicul tău colaborarea cu Viorica din Clejani?

A fost primită cam așa cum sunt oamenii. Românii, de fapt, că nu știu cum sunt ceilalți. O jumătate sunt ok, o jumătate, nu.

Mi-a plăcut că am cunoscut niște oameni mișto, am făcut o piesă mișto. Eu sunt mereu deschis spre nou. Mi-am asumat Macanachele pe deplin. Macanachele este manechinul din mașinile de teste care se lovesc de zid. El trebuie să încerce chestii noi pentru cei care vor veni după el. Eu o să tot fac chestii d-astea mai controversate, mai experimentale.

”O să vină ceva nou”

Tu nu te-ai dus total înspre stilul lor, ci Viorica a venit mai mult înspre stilul tău.

A fost undeva la jumătate. Ioniță a gândit-o ca un spectacol. Noi nu am văzut-o ca fiind o piesă de studio, ci de concert pe stadion. Gândește-te că ar cânta ei piesele lor clasice și, deodată, intră un beat mai rap, trap, așa și, deodată, Viorica face rap. Ne-a plăcut ideea.

Pentru oameni, dacă zici o rimă simplă e uau. Dar e și mai uau pentru un om care nu face rap.

Nu e ceva complicat ce am făcut noi, ci un experiment.

A apucat piesa să vadă scena?

Nu. Am apucat să o cântăm doar la câteva emisiuni, pentru promovare. Dar cred că, la primul concert când voi fi invitat, publicul o să aibă o mare reacție.

Oricum, nu era în plan doar una. Era, mai degrabă, un întreg concept de o jumătate de oră de show rap lăutăresc, cu folclor. Și totul a plecat de la albumul meu Bodega, au auzit o piesă și le-a plăcut.

Ce le-ai spune oamenilor cărora le lipsește o piesă nouă Macanache?

Sunt deja destule piese Macanache pe care nu le știu. Să le asculte pe toate și, când o să se plictisească de toate piesele mele, o să vină ceva nou. Sunt dependent de treaba asta, eu nu pot să stau fără să scriu.

Asta e prima mea perioadă când nu public. Am pus câteva freestyle-uri pe net tocmai din dependența asta de a publica, ca să vadă și alții că, dacă eu mă bucur de o chestie, mai sunt 2-3 oameni la fel ca mine.

Am luat o pauză de la a publica piese noi și o să vreau să ies deja cu o piesă nouă, cu albumul la toamnă, când o fi.

Foto: MediaZilla Production.

Ți-a plăcut interviul? Mai am.