Mi-am dorit să explic în vorbe motivaţionale motivele pentru care am lipsit de aici. Asta se putea face într-un singur fel, şi anume să îmi dau toată silinţa să rămâneţi şi voi cu ceva care, poate, vă ajută.

Viaţa e ce se întâmplă în timp ce îţi faci planuri

Sună bine, nu? Pot să zic că ar putea rezuma perioada (lungă a naibii) în care nu am scris. E corect şi sunt şanse să te regăseşti şi tu.

Dar, dintr-un anumit punct de vedere, e greşit. Şi ajung din ce în ce mai mult la concluzia că vorbele vagi sunt periculoase. Zicalele alea în care se regăseşte oricine sunt ştirbite de motivele pentru care te-ai regăsi doar tu – sau măcar ai avea o vagă senzaţie de unicitate.

Viaţa se întâmplă oricum. Dar şi de planuri avem nevoie.

Aşa că reformulez.

În timp ce nu s-a întâmplat scrisul, viaţa mi-a vorbit despre priorităţi, dar eu nu am înţeles că pasiunea e printre ele. Dacă te regăseşti şi tu în asta, ştii ce ai de făcut.

Nu te opri la primul obstacol

Ăsta e un alt motiv pentru care să îţi acorzi atenţie, să observi cum vezi lucrurile şi ce înţelegi din asta. Hai să îţi dau exemplul meu.

După ce am făcut site-ul ăsta să se mişte mai bine, am implementat unelte care mă ajută să înţeleg ce îţi place ţie, cititorule şi mi-ar plăcea şi mie, scriitoarei, am tăcut. Am tăcut mult în faţa unei hârtii virtuale goale. Dar nu m-am oprit.

Aşa că reformulez.

Uită-te în ochii primului obstacol, defineşte-l şi nu-l lăsa să te oprească. Mi-a zis cineva odată să nu uit că există şi piedici care apar atunci când vrei să faci ceva bun. Dar vei trece peste ele.

Cum?

Ieşi din zona de confort

Drăguţ. Dar fără instrucţiuni de folosire. Aşa că, după ce m-am speriat de foaia aia digitală, mi-am amintit de fii-miu care, bucuros că a pus mâna pe un pix, tot mâzgălea cu spor. Iar discuţia a fost cam aşa:

– Ce faci, mami?
– Schiu.
– Ce?
– Tot.
– De ce?
– Pentru că tre’.

Aşa că reformulez.

Nu orice pare greu chiar e. Uneori, e nevoie doar să te uiţi în altă parte.

Acest text a fost scris pe un caiet, dintr-o bucată.

Ce vreau eu să zic e să nu faceţi, în acelaşi timp, să faceţi ca mine. Dacă pare că vă lipseşte ceva în viaţă şi aflaţi ce e, regândiţi-vă puţin programul, ca să îi faceţi loc. Nu trebuie să fie în detrimentul a altceva. Ci doar să nu mai lipsească.

Dacă aţi ajuns până aici, mă bucur că sunteţi. Mi-ar plăcea să lăsaţi un semn, ca să ştiu că sunteţi.

Eu reconstruiesc spaţiul ăsta cu de toate din ce ştiu mai bine – muzică, viaţă urbană online şi offline, cărţi. Dacă vreţi să citiţi şi altceva, vă aştept în comentarii.