Cum e să fii mireasă în zilele astea moderne şi rapide l Monica Scrie

Hai să îţi spun chestiile pe care nu prea le auzi de la nimeni. Înainte să începem, hai să lăsăm deoparte toate chestiile alea de aparenţă, cum că femeile cred din principiu că o să rămână puternice şi independente toată viaţa şi o să se mărite în alta, că acum nu au timp. Hai să îţi spun cum e să fii mireasă.

Sunt câteva etape în viaţă care sunt atât de importante încât tu ai un alt nume, devii altceva. Atât de speciale încât sunt doar două. Iar ziua în care eşti mireasă e una dintre ele. Pentru neavizaţi, în cealaltă eşti mamă.

Pentru cât timp eşti mireasă

Am fost mireasă pentru vreo săptămână aproape, de când a început haosul de dinaintea ultimelor pregătiri, până când am plecat de la ciorba de potroace. Cam pe la prima etapă am încetat să fiu strigată Monica şi am devenit miresica. Câţiva au început să îmi spună aşa, apoi din ce în ce mai mulţi şi apoi a început să îmi placă.

Am realizat că sunt mireasă după ce machiajul şi coafura aia s-au aşezat pe mine, am primit telefonul ăla de hai, grăbiţi-vă că venim şi acea rochie albă nu mai era doar un corp străin şi scump, pe care trebuia să îl feresc de muşte, aer, orice, chiar şi de mine, ca să nu păţească ceva.

Atunci când ultimul nasture a fost închis, ultimul pantof a fost încălţat şi ultima agrafă de păr a fost pusă pe lângă voal şi un lăutar a început să cânte acordurile alea pe care le ştim toţi dar le auzim doar la nunţi, am realizat că sunt mireasă. Eram mireasă. Mi se spunea că sunt frumoasă, iar eu îi credeam pe toţi, pentru că aşa mă simţeam. Pentru mine şi pentru el. Pentru noi doi. Era ziua noastră.

Ziua de sub voal

Totul e cum vrei tu. Strict. Poţi să controlezi totul sau nimic. Eu am ales puţin din amândouă. Dacă ardea, mi se spunea. Dacă nu, se rezolva cumva. Au fost emoţii atât de multe încât nu ştiam decât să zâmbesc. Era cea mai simplă cale, pentru că venea direct din suflet. Făceam ce simţeam.

Faţă în faţă cu un mire ca în poveştile astea mai moderne, pentru că totul a început într-un apartament de bloc. Mirele meu a venit să mă ia aşa cum spunea tradiţia, pentru că orice poveste se scrie oricum, dar tot are cuvintele-cheie care îi marchează momentele importante. Apoi, totul a decurs de la un sine stabilit cu mult timp înainte.

E cât de comod îţi alegi cât de uşor îţi doreşti să fie. Niciodată nu va fi uşor în ultimele zile, atunci când afli detaliile pe care nu ai fi avut de unde să le ştii înainte, pentru că nu se învaţă la şcoală. Se trasează ultimele puncte care închid cercul. Cercul ăla pe care îl vei purta pe deget toată viaţa, care se va zgâria în ultimul hal şi care după o săptămână devine parte din tine. Şi rochia va fi la fel de comodă precum îţi doreşti. Pantofii nu, acolo e altă discuţie.

După ce până şi Doamne-Doamne te acceptă de mireasă, vine o senzaţie pe care nu ai mai simţit-o până atunci, dar parcă ai aşteptat-o fără să ştii. E momentul să te bucuri că eşti mireasă, să ai acea şedinţă foto de prinţesă, să întâmpini invitaţi, să mănânci câte-o gură din fiecare fel de mâncare (şi peste două, dacă ai noroc) şi să dansezi până dimineaţa (în altă pereche de pantofi, una care chiar te defineşte) pentru că eşti mireasă şi ai pus efort în organizarea evenimentului ăstuia.

Ce rost are să fii mireasă?

Am auzit multe versiuni despre motivele pentru care femeile care au relaţii nu vor să se căsătorească. Fie un act nu schimbă nimic, fie o zi şi-o noapte de petrecere necesită prea mult timp şi prea mulţi bani, fie că oricum se întâmplă totul doar ca să se bucure nişte invitaţi.

Depinde. Cei care vin ca să se bucure cu tine o să o facă, chiar dacă pe muzica lor sau a ta. Eu am învăţat că muzica mea, distracţia mea, se transmite şi se vor distra toţi. Aşa a fost. Iar în pauzele muzicii mele m-am distrat şi eu pe hore, pentru că eram mireasă şi sub ditai fusta nu vedea nimeni că nu ştiu paşii.

Cu banii o să te descurci, pentru că nu te-ai născut ieri ca să crezi că toţi care fac nuntă descoperă, brusc, vreo comoară sau li se cere una. Totul se întâmplă treptat. Despre ce schimbă actul de dinainte de nuntă am mai vorbit.

Ziua în care eşti mireasă merită tot efortul ăla întâi mic şi apoi mare, întâi organizat şi apoi haotic, întâi distanţat şi apoi emoţionant de aproape.

Atunci când eşti acolo, uită detaliile. Probabil că freza o să se strice, la un moment dat. Asta înseamnă că ai dansat mult şi bine. O să uiţi ceva mic şi neimportant acasă. La mine au fost figurinele de pe tort. Nu le-a observat nimeni lipsa, nici măcar noi. O să simţi oboseala, dar abia atunci când a plecat mai toată lumea. Toate o să-urile vor fi însoţite de un răspuns pozitiv.

Deci…

Dacă nu ai ocazia încă, probabil că el al tău face planuri de care încă nu ştii. Sau alte planuri care o să ducă la ele. Sau o să vină unu’ într-o zi şi o să curgă totul atât de natural încât o să vă ducă viaţa acolo. Şi, dacă nu vă prindeţi de naturaleţea evenimentului, probabil că o să vă lovească pe stradă un pliant cu organizare de nunţi cum vreţi voi sau o să câştigaţi fix o nuntă.

Înainte să crezi orice altceva, tot ce am înşirat mai sus e frumos şi merită. E, cum spun bătrânii, cea mai frumoasă zi din viaţa ta. Dacă nu era aşa, nu s-ar fi păstrat obiceiul ăsta atâtea sute de ani, în atâtea forme. Cele rele se numesc torturi şi se pierd în istorie şi muzee. La nuntă totul e…