Tu eşti rezultatul experienţelor tale (Puya)

Încă de când a zis Puya pentru prima oară că va scoate un nou album, aşteptam să îl întreb mai multe despre el. Puţin cu frică, pentru că nu aveam de unde să ştiu dacă ce îmi va spune va suna aşa cum îmi doream. Dar frica se învinge într-un singur fel. Cu un interviu. După care am trecut la nivelul următor – abia aştept albumul.

Monica scrie: Cum a fost prima oară când ai înregistrat o melodie?

Cum a fost să scrii prima piesă pentru album?

Dacă îţi acorzi timp, cu siguranţă o să iasă ceva mai bine. Voiam să scap, în primul rând, de stresul de a cere mereu părerea publicului. Tu pui o piesă şi aştepţi părerea publicului – asta faci, de fapt. Artiştii sunt fie dezamăgiţi, fie entuziasmaţi, dar nu ştii niciodată ce o să fie.

Un album este o poveste. Sunt piese care te trec prin mai multe stări. Sunt piese care pe unii îi ating, dar nu sunt neapărat single-uri. Şi pe stradă nu vezi doar fotomodele. Vezi şi femei normale şi mai multe tipuri de femei. Asta nu înseamnă că nu sunt frumoase. Sunt plăcute de cineva. Şi atunci fiecare trebuie să îşi aleagă ce piesă îi place. Asta înseamnă pentru mine un album.

Plus că, tu odată lucrând la el un an de zile, eşti mult mai conştient de ceea ce vrei să zici. Eşti mult mai detaşat.

Una peste alta, am lucrat exact ca atunci. Am făcut textele, după care am lucrat la instrumentale cu diverşi compozitori. Am avut vreo 40 de track-uri din care am ales cam vreo 22.

Nu e greu să mai scoţi un fan din casă în 2019?

Ba da. E foarte greu. Tocmai d-aia artiştii trebuie să fie foarte atenţi ce naiba fac. Până acum a mers păcăleala – mergeai şi ascultai o piesă de 7 ori, erau câteva formaţii pe care le ascultai şi erau la radio. Trebuia să alegi din alea la ce te duci.

Acum sunt 100.000, concurenţa este foarte mare. Lumea poate să îşi acceseze fanii prin internet foarte uşor şi atunci tu trebuie să fii foarte real. Lumea te simte şi te va şti din toate părţile. Îţi spun sincer. În 1998, lumea mă ştia doar după clipuri. Acum a trecut unul pe lângă mine, m-a văzut în pijama şi m-a filmat. Acum nu mai poţi să te ascunzi. Lumea este foarte avizată. Sunt şi multe tâmpenii care se spun pe net, dar în principiu lumea e mai avizată despre cum e un artist acum faţă de 1998.

Sinceritatea este lucrul care ar trebui să funcţioneze pe internet.

Puya

Unii numesc „brand personal” imaginea pe care o au pe internet. Ce părere ai?

Ca şi cum publicul ar fi un copil mofturos care dă verdicte…

Pe de-o parte, şi publicul a început să aibă impresia că artiştii îi sunt cumva datori. Eu am observat chestia asta la oameni care vin şi îmi cer să facă o poză cu mine. Le spun că fac, dar să îmi spună şi mie două melodii d-ale mele. Sunt unii care nu ştiu niciuna. Şi le zic „frate, la revedere, nu am de ce să fac poză cu tine dacă tu nu ştii 2 melodii, deşi cânt de 20 de ani”. Şi se supără. Şi mă întreb dacă eu sunt dator, dacă tu nu îmi asculţi muzica, să fac o poză doar ca să o ai tu pentru Facebook.

Nu mi se pare ok. Şi, de foarte multe ori, mulţi greşesc. Eu sunt super-încântat să stau de vorbă cu fanii mei. Întâlnesc pe stradă oameni minunaţi care îmi strâng mâna şi îmi spun lucruri foarte mişto. Câteodată, chiar când sunt foarte supărat, îmi fac ziua bună. Îmi plac genul ăsta de oameni.

Dar eu nu sunt de acord ca, dacă tu m-ai văzut pe YouTube, să fac ceva pentru tine.

Noi, ăştia, La Familia, Puya, suntem o gaşcă. Dacă eşti cu noi, eşti cu noi.

Puya

Nu vii dintr-o altă parte să îmi spui că eşti fan.

Primul tău album a apărut pe net, cel de-al doilea a fost lansat într-un mediu rap. Următoarele două au avut acoperire naţională, cu ziarul. Ce se va întâmpla cu albumul de acum?

Cum va fi distribuit? Asta mă întreb şi eu. Eu am o grămadă de CD-uri dar sunt doar pentru colecţionari.

Eu sunt sigur că prima oară trebuie să asculte albumul cei mai adevăraţi fani. Şi ei o să îl aibă în premieră. Cine este pe aplicaţie cu siguranţă că este un fan adevărat, care mă caută şi vrea să afle mai multe. Acolo o să fie albumul pentru prima oară.

Bineînţeles că o să fie şi în format CD, pentru că eu sunt un colecţionar şi atunci măcar pentru mine şi încă cei 10 colecţionari (râde) o să fac şi CD-uri.

Cam aşa o să fie. Cu siguranţă vreau ca albumul meu să ajungă nu la toată lumea, ci la cei care mă ascultă şi ar dori să audă ceva nou. Nu o să îl ascultaţi pe YouTube la grămadă.

Vorbeşte-mi despre conţinutul albumului.

Conceptul albumului mi-a venit după ce am ascultat teatru radiofonic şi mi-am dat seama că oamenii ăia ţineau lumea atentă fără să dea nicio imagine. Erau actori atât de buni! Simplul fapt că ascultai te ţinea atent. Acum lumea nu mai e atentă la un clip nici măcar un minut, derulează.

Am vrut să creez un soi de poveste, să încerc să ţin lumea atentă o oră şi să fac ca un soi de emisiune de teatru radiofonic. Cam aşa se şi desfăşoară albumul. Înainte de piese sunt nişte glumiţe fie făcute de actori, fie altfel. Mi-am dorit să fac un album căruia să îi dai ▶️ şi să îl laşi până la sfârşit.

Cam astea sunt Aventurile Domnului Puy(a). Domnul Puy(a) este un personaj de-al nostru, rapper din anii ’90 care a ajuns în 2019. E puiul familist (râde).

Ce invitaţi va avea puiul familist?

Să mă gândesc. Am o piesă foarte frumoasă cu Feli, am făcut o piesă foarte frumoasă cu Guz. O avem pe doamna Rodica Popescu-Bitănescu, care prezintă albumul şi îi mulţumim că a venit până la studio. Nu mă gândeam, dar s-a întâmplat.

Sişu e pe album. Mai sunt invitaţi, dar hai să îi păstrăm surpriză totuşi.

Până la ce vârstă te vezi făcând muzică?

Să ştii că m-am gândit de foarte multe ori la asta şi chiar mă mai sfătuiesc cu artişti care au aproape 60 de ani. Îi întreb dacă s-au plictisit. La un moment dat, Marian Ionescu (n.r. – chitarist) mi-a zis: „Tu la vârsta mea ce crezi că o să faci? E, tot asta”.

Acum nu ştiu dacă o să fiu tot pe scenă sau într-o altă formă, nu îmi dau seama acum. În general mă concentrez pe prezent, pentru că viitorul nu poţi să îl controlezi.

Unde e limita între muzică şi viaţa de familie?

Dacă la 18 ani muzica era pe primul loc, la 40 nu mai este aşa. Din punctul meu de vedere, eu împart timpul. Am fost pus în 2010-2011 în situaţia de a sta foarte puţin pe acasă pentru că mergeam mult prin ţară şi am stat foarte puţin cu copilul. Nu îmi amintesc foarte bine acei doi ani.

Am zis că vreau să o las mai lent, merge mai uşurel, dar vreau să am timp pentru familie, pentru că Domnul Puy este şi puiul familist.

Mă împart, dar nu o să pun muzica niciodată pe primul loc. Poţi să găseşti timp pentru amândouă, deşi sunt unii care sunt compleşiţi.

Regreţi ceva din cariera ta muzicală?

Oho. Am o grămadă, dar nu la modul la care să fiu depresiv. Eu cred că nu aş fi ajuns aici dacă nu greşeam atunci. Tu eşti rezultatul experienţelor tale, nimeni nu s-a născut învăţat. Poate dacă eram mai ascultător, poate dacă nu mă grăbeam, poate dacă, poate dacă…

E inutil. Nu poţi să dai timpul înapoi, însă trebuie să fii atent să nu îţi repeţi greşelile. Îţi spun sincer, de multe ori problemele m-au mobilizat. Momentele de bine, în schimb, m-au lenevit. Aşa că eu zic „mersi” şi pentru unele, şi pentru altele.

Câteodată, e nevoie să te mai pună cineva în priză.

Puya

Le-ai recomanda copiilor tăi să facă muzică sau ai fi de acord dacă ar alege acest domeniu?

Bineînţeles, cunosc tot despre domeniul ăsta. Ar avea cel mai bun manager din Univers. Dar dorinţa de a face muzică vine din tine şi nu cred în varianta în care tu împingi pe cineva să facă asta. Dacă vreodată o să zică că vor să meargă la studio să înregistreze, da, e ok. O să fiu aici să îi ajut. Dar e un domeniu cu atât de multe probleme.

Există o presiune foarte mare asupra unui artist, la începutul catierei, atunci când vrea să le dovedească celorlalţi că merită să fie în top. Şi sunt fel de fel de greutăţi – chirii, neîncredere, nu ştii dacă eşti bine, etc. Să zic că chinuiala asta îi aduce succes. Buf!

Abia acolo încep problemele. Se chinuie să îl păstreze. Începe să îşi dea seama că, odată ce ai mâncat icre negre, nu prea îţi mai place pâinea prăjită simplă. Eu mereu am spus că nu e greu să faci un hit. E foarte greu să îl faci pe al doilea.

Cât de greu e să fii creativ acum?

Să ştii că problema asta am avut-o şi eu când m-am apucat de album. Am făcut câteva piesulici în februarie în ritmul ăsta de postat şi am zis că nu e bine ce fac.

În primul rând creativitatea are nevoie de timp. Inspiraţia trebuie să te prindă muncind. Trebuie să îţi dai timp, să gândeşti lucrurile pe care le faci, să ai o echipă cu care să discuţi. Cred că, în goana asta după trending, rating şi view-uri, lumea a lăsat mai jos treaba asta cu creativitatea şi încearcă să facă nişte reţete de succes, mai degrabă. Cu siguranţă că unul care vine din spate e mult mai creativ, că vine din perioada de zbucium şi a avut timp.

E destul de greu pentru că foarte puţini mai au timp să îşi asculte propriile păreri. Şi te trezeşti că oamenii vin cu păreri ale altora sau vor să facă ceva în genul „ăla”. Şi există şi frica de a face lucruri pe care nu le face nimeni. Şi asta este, de fapt, cheia pentru că lumea vrea să audă chestii pe care nu le-a mai auzit.

Îmi aduc aminte că, atunci când am lansat genul ăsta cu „Băieţi de cartier”, „Nicăieri nu e ca acasă”, piesele erau şlagăre. Nu era un radio care să ne difuzeze, YouTube, nici măcare televiziune muzicală. Muzica s-a răspândit, în schimb, din gură în gură.

A ajuns să fie ascultată şi chiar mă întâlnesc acum, mi se ridică părul pe mâini, cu oameni care spun că au crescut cu muzica mea. Ei nu ştiu că, de fapt, şi eu am crescut cu muzica mea. Aveam 17-18 ani. Există oameni care să fi ascultat muzica fără informaţie şi motorul care există acum şi o ştiu din perioada aia. Aşa că cred că trebuie să te concentrezi să faci muzică bună şi atât.

Care e mesajul final al albumului ?

Per total, e unul pozitiv. Aşa cum sunt eu obişnuit, să descreţesc frunţile şi să fiu şi un pic satiric. Asta este zona în care merg eu.

Nu îmi place să fiu foarte înverşunat. Nu o să fie un album underground, nici gangsta, ci unul ca „Aventurile Domnului Puy”. Te gândeşti la o poveste, un domn şi un pui. E o caterincă serioasă.

Puya are fani adunaţi prin toată ţara, în aplicaţia cu numele lui, în grupul de pe Facebook şi pe deja cunoscuta pagină. În curând îl vom asculta. Până atunci, avem un clip nou în aplicaţie şi curiozitate.

Foto: O parte Facebook, o parte telefon.