Scriu textul ăsta azi pentru că e singura şi ultima şansă să o fac. Ce se întâmplă azi nu se va mai repeta. Nu o să mai fiu la fel niciodată. Viaţa mea nu o să mai fie aceeaşi niciodată. Niciodată. Nu am crezut niciodată că o să îmi placă cuvântul ăsta.

Viaţa nu o să mai fie aceeaşi niciodată. Nu o să mai fiu iubită, fată, domnişoară, logodnică. Nu o să mai fiu aia care nu ştie exact unde duce viaţa, dar parcă ar vrea să afle. Azi sunt eu şi mâine voi fi aceeaşi. Dar nu o să mai fiu niciodată la fel. Mâine devin soţie. Cu acte şi nume. Ironic, până acum spuneam că pentru mine foaia aia de hârtie nu contează aşa mult. Nu o făceam în sensul ăla comercial, dar era semnificativ mai importantă promisiunea în faţa lui Dumnezeu. Dar azi îmi dau seama că nu e chiar aşa. O să promit cu acte şi să îmi asum că iubesc. Şi simt că e bine ca totul să curgă aşa. Cum o spuneau vorbele alea bătrâneşti, cu el o să rămâi. Cu el rămân. Şi urmează să promit asta în scris.

Mâine o să devin soţie

Şi abia aştept ca viaţa mea să nu mai fie niciodată la fel. Astăzi mă uit, pentru ultima oară, la mine, ce sunt şi ce am devenit. De mâine urmează să fiu aceeaşi, dar o total altă viaţă. Mâine aflu mai mult din tot ce ne oferă viaţa. Puţin, comparativ cu cei care au luat-o înainte. Dar mult pentru toţi ceilalţi, inclusiv eu. Mâine îmi schimb numele şi el nu va mai fi niciodată cel de acum.

Azi mă uit la mine. A fost un drum de 31 de ani de bune şi rele care m-a adus aici. Şi care m-a format. Şi pentru asta nu pot decât să le mulţumesc tuturor pentru tot ce au făcut ca eu să ajung aici, adică celor care au venit şi care au stat. Şi celor cu care m-am certat, pentru că experienţa învaţă.

Poate că din toată asta ar trebui să învăţăm toţi că viaţa e cum ne-o facem. Că putem să iubim şi să construim. Că toate trăirile astea pun cărămizile de care avem nevoie ca să îndrăznim să visăm şi să sperăm că viaţa asta nu se opreşte în pom, muncă, vreme şi alte variabile de genul. E mai mult de atât, iar eu mâine semnez pentru asta.

Fără toată lumea, poate că nu aş fi ajuns femeia de care bărbatul ăsta se îndrăgostea suficient de mult încât să îşi asume pe proprie responsabilitate şi sub semnătură că o ia de soţie. Îl iubesc pentru asta şi multe altele. O iubesc pe mama pentru că a ştiut întotdeauna ce să spună. Iubesc tot ce îmi e părtaş la capitolul ăsta de niciodată.

Seara asta e despre niciodată. E sfârştitul unei vieţi şi începutul alteia.

eu si el sepia

Mâine va fi prima zi din restul vieţii mele, cum o zic expresiile. Azi e ultima zi din zilele când credeam că aşa e viaţa, rămâne aici şi construim pe un nisip pe care încercăm să îl modelăm. De mâine devine cărămidă. Noi am pus-o acolo.

Ieri, azi şi mâine îmi iubesc viitorul soţ. Mâine îmi devine soţ cu acte. Iar eu lui soţie. Viaţa mea nu va mai fi niciodată la fel. Mâine e despre noi şi el. Şi merită să ştie asta, pentru că merită tot ce pot să îi ofer şi să încerc să îi ofer cât mai mult.