Mi-a plăcut școala. I-am tras linie demult, dar parcă am şi înţeles ceva din ea. Mai ales şcoala primară. Şi, peste toate, acum chiar simt că ştiu ce să fac cu toată trusa de rechizite. A durat ceva.

Aş vrea să fac asta fără să mă simt ca ăia care încep vorbele cu pe vremea mea, deşi tot vârsta parcă nu mi-o permite. Dar, în timpul ăsta, tot văd cum elevii sunt chinuiţi, maltrataţi, exploataţi. Aţi înţeles voi. Deci, s-o luăm de la capăt.

Mi-a plăcut şcoala. Nu la modul ăla de care fuge toata lumea. Am trecut cu oscilații intre decență și aroganță. Mă bucuram la un 5 la chimie sau fizică și primeam natural un 10 la istorie sau franceză. Am luat și premii, am avut și nota scăzută la purtare. Niciuna dintre astea nu prea mai contează acum. Așa cum nu mai contează nici notele mari la capacitate sau faptul că subiectele mele de jale și oftat erau vectori, funcții sau teorii de logică.

Nu îi pasa nimănui dacă ghiozdanul meu era prea greu. Nici măcar mie. Oricum sfârșea ori înghesuit într-o bancă, ori într-un teanc, într-un parc. Adică acolo unde alegeam să chiulim mai mulți. Pe lângă manuale, mai aveam şi câte-o Mate 2000, trening de sport sau vreun atlas generos la greutate si dimensiuni. În şcoala primară ghiozdanul era oricum. Aşa că trebuia să fie şmecher. Bineînţeles, se cerea şi să conţină câte-un penar sau o trusă geometrică cu măcar un element pe care nu îl avea nimeni. Cumpărat sau furat.

Nu am avut căderi psihice de la problemele de matematică, deși am văzut cum ieşeau din manual şi începeau să afecteze viaţa reală. Şi asta se întâmpla mai ales când enunţul strângea o mamă şi vreo două vecine. Eu desenam autobuze, ele calculau câţi pasageri rămâneau la final.

Nici când a trebuit să scriu de 10 ori tabla înmulţirii de la 1×1 la 10×10. Şi nici când o puneam pe bunică-mea să suporte mirosul unei tentative de vrej de fasole înecat, pentru că aşa zicea experimentul.

Cu ce am rămas din şcoala primară

Informațiile din școală au fost utile și nu prea. Artistul tatuator nu a fost foarte impresionat acum câțiva ani, când i-am zis că am înteles, tatuajul se face în primul strat al pielii. O ştiam, epiderma. Nici glumele literare parcă nu mai țin, că manualele alternative au separat, cumva, bagajul oamenilor.

Cu paralelograme, ecuaţii de gradul II, acid clorhidric, importanţa râului din care curge un afluent sau mărimi scalare nu prea m-am întâlnit în viaţă. Ca la ortografie clar nu mai scriu. Să zicem că din şcoala primară şi până azi mi-au rămas prietene bune figurile de stil de la română.

La ce ajută toate astea? Regula de trei simplă e bună la calculat zile de concediu. Pe acolo și matematica, dar aia de bază, de clasele din şcoala primară. Când mi-am schimbat serviciul şi-a apărut hârţogăraia, foaia era mai ofertantă decât calculatorul. Biologia-i acolo de ficare dată când calc într-o grădină. De engleză n-are rost să zic. Şi nici de sfaturile profilor pentru răceli şi alte nenorociri. Alea o să li se transmită generaţiilor următoare.

Unde m-a adus şcoala primară

În principiu, intr-un domeniu cu mare potențial financiar. Asta dacă ai şi ceva mult timp la dispoziţie, şi multă rabdare. Pe el l-am ales în prag de facultate, de frica altor materii. Că din școala primară am ieșit toți cam la fel.

A, şi din aroganţă savurez glumele cu greşeli de gramatică sau pronunţie. Corectitudinea nu e aşa colorată. O fi ea la moda, dar cam degeaba.

Dar psihicul face toată frumuseţea. Şcoala, per total, mi-a resetat viaţa de vreo trei ori – primară, liceu, facultate. Şi asta fără transferuri la cerere. Deci, a trebuit să mă integrez la vârste diferite şi critice, în cam acelaşi tip de grup de oameni. Locurile de muncă mi le-am schimbat, clar, de mai multe ori de atât.

Dar fără şcoala primară, aia acuzată că terorizează, nu m-aş fi dezoltat aşa, ci altfel. Poate că nu aş fi putut să am o discuţie coerentă sau ea ar fi fost goală de informaţii. Şi, pentru asta, alea câteva linii pe mâini sau căzăturile luate când se suna şi nu eram unde trebuie sunt acum în teancul de amintiri bune. La fel ca şi supărarea că şase ore pe zi de concentrare erau prea mult. Deci, şcoala primară nu-i chiar aşa rea. Poate suntem noi cam sensibili.

În rest, să ştiţi şi voi că Ştefan cel Mare a domnit în 1457 – 1504, iar euglena verde rămâne cea mai şmecheră dintre protozoare, orice ar fi.

Foto: Pixabay