Atunci când îţi schimbi traseul, ai parte de o perioadă în care totul e fie minunat, fie îngrozitor. Indiferent de care dintre cele două se adevereşte, ele sunt urmate de cealaltă perioadă, în care drumul ăla devine parte integrantă din viaţa ta, îşi pierde toate atributele şi e considerat normal.

Cu gândul ăsta am plecat eu de dimineaţă către noua viaţă. Alt traseu, oameni mai vii, mai veseli, mai aranjaţi. Atunci mi-am dat seama şi că, dacă voiam să mă urc la metrou într-o anume staţie, atunci trebuia să arăt că îmi merit locul. Am privit în ochi hăul ăla format după ce a plecat ultimul metrou în care n-am avut loc până când destinului i s-a făcut milă. În rest, nimic ieşit din comun. Până seara.

Un domn, îmbrăcat puţin de club, dar d-ăla mai ieftin, de regie. Freză de om serios. Tânăr şi bărbierit, că viaţa e scurtă. Vorbea la telefon.

„Asta e o oportunitate. Trebuie să vezi ce îţi oferă el”

Ok, vinde cratiţe. Să vedem.

„Tu realizezi că plăteşti o dată şi omul ăsta îţi răspunde la întrebări toată viaţa lui?”

Nu, avocat. Interesant.

„O să conştientizezi asta, dar târziu. Atunci când o să vezi rezultatele la alţii. Nu zic să nu mai mergi unde mergi tu, ci să le faci pe amândouă în paralel.”

Ok. Ori e grasă şi ăla e nutriţionist, ori e medic diagnostician. În metrou s-a făcut linişte. Pauză, pentru că el i-a închis, iar aia a sunat înapoi. S-a scuzat că e în metrou, deşi scosese un „hai, pa” înainte. Asta e, fata nu ştie subtilităţi d-astea persuasive.

Apoi a urmat suprema: „Tu realizezi că vorbim despre o meditaţie cu tehnici de hipnoză care costă 3 mii de dolari. O dată. La alţii costă 3 mii de euro pe patru ore, aici e pe viaţă. E sub preţul pieţei. Trebuie să mergi la Graţian”.

Din restul detaliilor am mai prins doar un „ţii minte atunci când ai plâns tu la eveniment… să ştii că orice exerciţiu care începe cu imaginează-ţi că e o tehnică de hipnoză, îţi accesezi inconştientul”. Atunci m-am imaginat în glorie, în faţa bichoniţei mele, spunându-i: „Imaginează-ţi că eşti un câine frumos şi mare, de 50 de kile. Aşa o să pot să îţi dau şi eu o palmă din suflet, atunci când faci vreo prostie”. N-a mers.

După replică, băiatul mă tot privea în ochi. Am încercat să îi induc în subconştient site-ul unde apare asta. Nu sunt sigură că a funcţionat, aşa că o încerc transcedental şi la sursă. Graţiane, dacă înaltul tău spirit prinde acest mesaj spiritual, te rog sa ţii cont şi de următoarele.

  • Discipolii tăi fac discursuri de vânzare în metrou. Mai pică semnalul, se mai întrerupe conversaţia. Nu ştiu eu marketing parapsihiatric, dar nu cred că prinde.
  • Dacă ai de gând să iei banii şi să fugi din ţară, poţi să îţi cumperi deja biletele din ce ai. Fata nu părea prea convinsă.

Foto: Pixabay.