Dacă sarcina aduce cu siguranță ceva, atunci ea vine cu lacrimi (la filme), bucurii (la orice) și kilograme în plus. Cântarul știe doar să numere crescător. Uneori mai și stă, dacă îl foloseşti de mai multe ori pe zi. Știu, există și excepții unde numărul kilogramelor scade, dar nu invidia proaspetelor mămici este subiectul discuției de azi, ci cum se slăbește după sarcină.

XS → L: Perioada 2 in 1

Există mai multe tipuri de gravide, în ceea e privește abordarea meselor. Mai toate se întâlnesc atunci când ajung față în față cu poftele. Unde, în principiu, ai mânca murături, clătite, merdenele, mere, cireșe și/sau altele până leșini.

Poftele ori trec cu o gură, o porție, ori cu vreo 24. În fiecare zi.

Există şi cazuri excepţionale – coajă de cartof, cremă de ciocolată cu var de pereţi şi alte d-astea. Dar aici nu e circul meu, nu-s maimuţele mele.

Am fost pe undeva pe la mijloc. Am avut în principal mese compuse din (în ordinea preferințelor): nimic, lămâi, cireșe, vișine, pepene (pentru vreo două ore și trei pepeni aruncați), piersici, orice în afară de piersici, nectarine, gogonele, merdenele, iar gogonele, varză murată, chipsuri, iar varză murată, croissante umplute, nu mai am voie croissante, varză murată, să nu mai simt varza aia murată de pe balcon. Cam asta e esența.

Am clipit de trei ori, am dormit câteva ore, am făcut o burtă care anunța mirare şi-un copil mare. După aproape nouă luni, aveam 24 kg în plus, purtam mai mult hainele soțului decât pe ale mele și mă resemnasem că acum sunt de Large. Eu eram mare și totul în jur rămânea mic, inclusiv blugii speciali de gravidă.

Trecusem și de vreo două praguri psihologice – ăla de ”eu nu o să am niciodată peste 65” și ”dacă ajung să am peste 75, mă consider obeză”. Totul s-a oprit la 79, adică periculos de aproape de ”când o să ajung la 80 împușcă-mă”. Am trăit. Am dat și viață. Ha!

L → M: Primele 2 luni după

Pentru binele pacientelor, maternitățile nu sunt dotate cu cântare. Nu de alta, dar nu vrea nimeni să afle cum a slăbit 10 kg într-o oră, timp în care a crescut cu câteva numere la picior. Înainte să nasc, eu eram mândra purtătoare a numărului de prezentare în magazine, cel în jurul căruia se învârteau restul. Ce mai, aveam etalonul feminin, dat fiind că 37 se termina primul. Am ajuns la 41 cu viteza naşterii.

Să zicem că, după vreo săptămână, mămica arată din nou a om, poate să se încalțe cu ale ei și are voie să facă un stretching ușor. Dar nu o lasă şi fizicul. Dar considerăm şi că întinderea mâinilor şi a picioarelor dimineața şi atunci când amorțesc la alăptat se pun ca exerciții.

Dar ce se întâmplă cu mâncarea? Alăptarea face ca proaspăta mamă, care tocmai a ajuns la M, să vrea să mănânce din oră în oră câte un purcel, un lighean de pulpe și alte cantităţi d-astea.

Pe mine m-a pus pediatra și la un regim care avea o pagină de mâncăruri interzise și vreo 5 permise la început, ca să nu facă bebe colici. Pentru că sunt cam antisistem de fel, am respirat lângă un cartof la cuptor. Bebe a început să urle.

Am căutat, din nou, să păcălesc sistemul. Pentru că nu aveam voie energizante sau alcool și trebuia să fiu fresh de dimineața până seara, am ales să ascult Mozart și să mănânc ciocolată neagră. Și înghețată. Și multă pâine cu smântână. Și pe undeva pe aici se oprea rebeliunea mea.

Regimul din primele două luni e cam sec și ajută la controlul kilogramelor. Pentru că oricâte porții de pui, spanac, morcov, orez, broccoli, ciorbă și fructe ai mânca, nu prea ai ce să mai pui pe tine după ce tot ce e bun a mers în lapte. Așa am putut să ajung la 62 kg și M.

M → S: Între agonie şi extaz

Patru luni mai târziu, fata avea trei lăzi de haine imposibil de purtat şi câteva tocmai bune pe dimensiunile noi. Pentru prima oară în viaţă, şi hainele de vară, şi alea de iarnă aveau loc în dulap. Dintre ele puteam să port, în mod real, cam o jumătate. Celelalte erau fie prea neprietenoase cu sistemul de purtat bebeluşul, fie cu bebeluşul care cerea lapte des.

Oscilam între 59 şi 60 kg. Regimul era cam la fel de haotic, dar mai liber de constrângeri. Mâncam mult, des, eventual cu câte-o porţie de dulce, dar controlată. Miere, nu zahăr. Fructe, nu croissante. Astea două erau compensate cu brio de pâine, mezeluri, măsline, murături şi orice se mai putea mânca rapid, ca să oprească sunetele venite din stomac.

Perioada de şase – opt luni e cam la fel ca celelalte, dar are avantajul că pune încă o gură la masă. Aşa că începutul diversificării bebeluşului aducea haos în meniul meu. Dar începusem să mă satur cu câte-un morcov făcut la aburi, o felie de pâine cu brânzică de casă sau o jumătate de piersică culeasă de pe jos.

În vremea aia aveam şi o pasiune pentru lipiile cu mozarella şi şuncă de la patiserie. Aşa că uneori ţineau loc de prânz – aspect care încă mai cred că mi-a mai salvat din silueta confuză. Bebeluşul se transporta în braţe, deci mai pupam şi eu nişte serii de ridicat greutăţi. Plus câte trei ture zilnice de parc d-ăla mare.

S → XS: Bine am revenit acasă

La un an după naştere, al meu merge, ceea ce duce exerciţiile înspre flexibilitatea spatelui şi ascuţimea atenţiei. Şi mănâncă trei mese pe care, în proporţie de peste 50% le împărţim – fie mănânc resturi, fie mâncăm amândoi.

Viaţa de mamă de copil de un an implică aplecări, ridicări din scaune sau din cadă, susţinut brusc greutatea copilului şi o concentrare brici. Regimul culinar se stabilizează fără să îţi dai seama, pentru că doar mâncărurile adevărate şi sănătoase, date prin pâine îşi mai fac treaba.

Tot la un an după naştere, am reajuns la XS şi la cele 55 kg cu care am pornit călătoria. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că nu am nimic special şi e dificil să nu slăbeşti dacă eşti geană după copil 12 ore din 24. Dacă te mai şi joci şi îl alergi prin casă, drumul bun pe care îl parcurgi e cimentat.

Aş fi vrut să vin cu o morală, dar reechilibrul culinar se cam drege de la sine.

De ce?

Pentru că meniul pentru toată familia a pierdut mult din ce era nesănătos şi a câştigat pe partea cealaltă.

  • Nu mai călesc sau prăjesc, ci înăbuş sau frig.
  • Sarea se pune în farfurie şi, automat, rămâne mai puţină.
  • Mâncarea e mai bogată în gust fără intervenţii chimice.
  • Legumele şi cărnăraia sunt alese din cele de sezon şi luate din pieţe şi market-uri cu chestii româneşti.
  • Au intrat în rulaj condimente, ierburi şi cereale sau pseudocereale noi.
  • Listele de ingrediente ale produselor ambalate sunt citite bine.
  • Mesele în sine sunt mai complexe (ca să atingă cât mai multe categorii de nutrienţi).
  • Meniul se schimbă mai des.

Toate acestea sunt modificări pornite doar din dorinţa de a mânca frumos, curat, gustos, ca în copilărie. Ele includ, de multe ori şi covrigi, prăjituri sau biscuiţi. Bineînţeles, pentru mine mai completez cu vreo ciocolată, doză de cola sau pungă de seminţe.

Mi-a luat aproape doi ani, o sarcină şi o naştere ca să ajung la concluzia că întotdeauna cel mai bun regim de slăbit este cel pe care îl urmezi în mod natural. Mănânci cum vrei. Consumi mai multe calorii decât aduci în corp şi ai grijă să nu mănânci chiar acelaşi lucru în fiecare zi.

Haine XS, bine v-am regăsit!

Foto: Pixabay.