Ghid de asamblare pentru cheia succesului

Ghid de asamblare pentru cheia succesului

Îmi plac lucrurile făcute mişto, de la cap la coadă (aş fi zis bine, dar e un cuvânt prea vag şi deja şi-au luat aţii ţeapă cu asta). Îmi place ca un text, o piesă, un film sau orice altă manifestare de gen să îmi stârnească un zâmbet, o lacrimă, chiar şi nervi. Înseamnă că toată ideea aia şi-a atins scopul de a fi transformată în realitate într-un mod artistic. Dar cheia succesului e mai complexă de atât.

Doar că, uneori, ideile astea îşi pierd conturul pe drum, în loc să îl întărească, să îl macheze în culori puternice, dar elegante şi să îl sublinieze cu un parfum din aceeaşi categorie. Pentru că neuronul numit „ţaţa Măria” din capul meu are o pasiune vinovată pentru scandal, urmăresc şi reacţiile publicului după o apariţie sau lansare. Şi acolo observ greşeli. Nu făcute de autorii operei în cauză ci, de multe ori, de reprezentanţii lor, cei obişnuiţi mai mult să execute, decât să se impună.

Şi am mai văzut că greşelile, de obicei, sunt aceleaşi. Frica. Interpretarea greşită a curajului. Graba. Supraentuziasmul. Însă, orice nume ar avea ele, pot fi evitate. Cum? Simplu. Orice proiect menit să contureze cheia succesului are nevoie nu doar de un lăcătuş, ci şi de precizie, aparatură şi o strategie atent calculată. Mai jos vorbim despre ultima. Deci, atunci când vrei să începi ceva…

1. Gândeşte-te cui îi vorbeşti

Ăsta poate părea un sfat răsuflat. Dar nu e încă folosit degeaba. Faci ceva pentru un public. Găseşte-i un reprezentant. Chit că îl cheamă Costică, are burtă, sprâncene unite şi un limbaj de autobază. Vrei să faci un proiect de orice fel în care cerţi pe cineva? Aruncă-i lui Costică vorbe alese care să îţi atragă publicul. Nu da nimănui ocazia să se întrebe ce şi cui ai vrut să spui, pentru că analiza elimină esenţa.

Toate astea fac parte din documentare: ştii cui vorbeşti, deci şi ce vorbeşti, dar şi de ce o faci, pentru că ai o reacţie de scos de la Costică.

Bonus: Jurnalistul universal, a.k.a. abecedarul, biblia şi alte denumiri p-acolo. De acolo începe şi avansa dacă n-ai fost începător.

2. Aruncă primele idei

După atâtea lansări, tehnici aplicate, revoluţii şi inovaţii, orice idee înseamnă un efort. Primele idei pot părea şi cele care ar rupe gura târgului şi aduce în breloc cheia succesului. Nu sunt. De cele mai multe ori, acestea sunt cele deja folosite de alţii, chiar şi într-un colţ opus al lumii. Nu ele contează, ci cele care te fac să nu te mai opreşti din scris/desenat/cântat/modelat/cusut/aţi înţeles voi.

Bonus: Dicţionarul Oxford de jurnalism, deoarece cum altfel pot fi cunoscuţi nişte termeni, altfel decât prin aerul lor internaţional şi universal?

3. Virgule şi spaţii

Aici greşelile sunt taxate mai rău ca la piaţă. Acei copii ai internetului care folosesc gramatica atunci când nu au un cuvânt de spus sunt şi cei ce pot devia cu uşurinţă traseul de la cheia succesului la brelocul încărcat inutil. La fel ca şi virgulele, aranjarea în pagină (chiar şi una mentală) are rolul de a crea ordine şi de a face destinatarul proiectului tău să se concentreze doar acolo unde trebuie.

Bonus: Redactarea materialelor de relaţii publice. Acesta este şi ghidul care cuprinde cam toate canalele de promovare, mai mult sau mai puţin la îndemână.

4. Privirea pe care o evită toată lumea

Ştiu, din experienţă, că e nasol să îţi revizuieşti munca, mai ales după ce abia ai încheiat-o. Ştiu şi că, privită după o mică pauză,  ea îţi arată tot ce nu ai observat iniţial, dar acum trebuie modificat. Fie că este vorba de un cuvânt care se repetă sau un titlu evident de nepotrivit, ai responsabilitatea să îţi revizuieşti proiectul, pentru că publicul are dreptul să se bucure de cea mai bună variantă a lui.

Bonus: Comunicarea 2.0, deoarece promovarea a cam început să implice de la sine noutate, surpriză şi orice poate fi aplicat altfel, ca să poată stârni atenţie în sens bun.

5. Nu uita de Costică

Personajul pe care ţi l-ai ales are ceva în comun cu publicul tău, chiar dacă (poate) nu face parte din el. El trebuie să fie prezent la fiecare pas, ca să îţi poţi asigura coerenţa. Subconştientul o observă şi o va reţine ca pe o bilă albă în cursa înspre cheia succesului.

Bonus: Gestionarea crizelor de imagine, pentru că oricât am gândi un traseu pe termen lung, întotdeauna va implica obstacole, gropi, curbe, pietoni şi tot ce mai poate însemna neprevăzut.

Foto: Pixabay.

Produse şi mulţumiri: Cărtureşti.

Prev Căni de ceai
Next Cadouri de Crăciun: Idei salvatoare

About Author

Monica

0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment


CAPTCHA Image