Simt că timpul este prietenul meu (Izabela Uratoriu)

Izabela face desene pe burta gravidelor. Ceea ce poate părea normal, atunci când vezi rezultatele lor. Însă, nu e. nici Izabela. De aceea, am decis să o întreb ce înseamnă toate aceste desene efemere şi cum pot ele schimba viaţa cuiva.

Monica scrie: Când şi cum ţi-a venit ideea să faci desene pe burta gravidelor?

Izabela Uratoriu: Se întâmpla acum vreo şapte ani. Eram la petrecerea nepoţelului unei prietene, care era puţin plinuţă. Noi, fiind într-o curte, vara, ne-am distrat şi ne-am pictat. Voia şi ea să se picteze. M-am întrebat unde să o pictez şi i-am zis să îşi ridice bluza.

I-am făcut doi ochişori, un nas, o guriţă şi nişte obrăjori de fetiţă. Mi s-a părut foarte interesantă treaba. Nu s-a concretizat atunci, pentru că nu mă descurcam foarte bine, deoarece nu m-a învăţat nimeni să pictez.

Apoi ce s-a întâmplat?

Acum patru ani, am primit un telefon de la Marius Niţă, Creti-Niţă de la CAN CAN. El trebuia să picteze o cântăreaţă gravidă şi să facă un reportaj cu ea. El vorbise cu cineva, nu dăm nume (râde), ca să picteze. Persoana respectivă nu voia să îşi asocieze numele cu persoana care trebuia pictată.

Fără să ştiu despre cine era vorba, mi-am luat catrafusele şi am plecat să pictez. Când am ajuns acolo, am aflat că o pictam pe Beyonce de România, cea care era cu Nicolae Guţă, la acel moment şi urma să îi facă o fetiţă. Eu eram fericită, pentru că urma să spună că eu am pictat-o. Nu era o reclamă negativă pentru că, până la urmă nu făcusem ceva greşit, ci făcusem ceva frumos.

Mai aveam nişte prietene gravide şi nu le-am lăsat până nu le-am pictat. Nu au avut cum să se înţeleagă cu mine.

„Nu m-a învăţat nimeni să desenez”

Te-a învăţat cineva să desenzi, în acel timp?

Nu. Nu m-a învăţat nimeni să desenez. Am început să desenez copii pe faţă, datorită profesorului meu de actorie de la Ploieşti, Adrian Ancuţa, care are o companie de teatru. M-a luat să fac animaţie pentru copii şi să fiu ursitoare. Mi-a spus că fac acum animaţie pentru copii, apoi mă joc cu ei şi acum trebuie să îi pictez.

De obicei, aşa se întâmplă cu actorii – trebuie să îi pui în faţa faptului împlinit. Dacă te descurci, mergi mai departe. Dacă nu, stai acasă. Tai frunze la câini, vezi şi tu ce faci.

Eu am o ambiţie mare. Eu mă înţeleg cu Izabela, dar cu ambiţia ei nu. Ce e mai naşpa e că o să trăiesc cu amândouă toată viaţa (râde). Sunt şi perfecţionistă, că ambiţia cam încolo bate. De aceea şi durează foarte mult o pictură.

Cine alege modelul de desene pe burta gravidelor?

Modelul este ales de către gravide, cu ajutorul meu puţin insistent, pentru că nu îmi place să repet picturile. Ce aş mai posta pe pagină dacă aş face-o doar pe Minnie Mouse? Unde s-ar mai vedea talentul, cu ce aş mai atrage? Nu.

Cum se califică o gravidă pentru un desen? 

În primul rând, trebuie să avem ce să pictăm. Dacă eşti gravidă într-o lună – două – trei – cinci, nu avem ce să pictăm. Am avut şi gravide care au luat şase kilograme în greutate, cu o săptămână înainte să nască.

Trebuie să aibă minim şapte luni, maxim opt luni şi-un pic. Sunt gravide care la aproape nouă luni poate au avut o sarcină mai dificilă, nu pot să se deplaseze aşa mult. Cam ăsta e termenul preferat şi de mine, pentru pictură, dar şi de fotograf.

Care e cel mai mişto desen pe burta gravidelor, din punctul tău de vedere?

Nu aş şti să spun acum, pentru că am pierdut numărătoarea desenelor. Am depăşit sigur o sută de desene pe burta gravidelor. Dar pot să îţi spun că primul cel mai uau şi cea mai mare provocare a venit de la o prietenă. Era o poză cu o fetiţă într-un lan de levănţică.

Nu era desen, ci un copil fotografiat. Faţa acelei fetiţe era fix cât un cerc format dintre arătător şi degetul mare. Şi acum mi se mai întâmplă să mă intimidez şi să mă întreb dacă o să îmi iasă un desen. Dar atunci a fost prima oară. Am reuşit să fac acel desen. La sfârşit mă miram şi eu.

Nu am exersat niciodată un desen, pentru că pictez pe piele – o suprafaţă care nu este plată. Nici nu ştiu dacă am talent la desenul pe foaie, nu am încercat.

Cât ţine un desen pe burta gravidelor?

Până se spală. Am avut gravide care au dormit aşa, nu le mai venea să spele desenul. Mi-au trimis poze a doua zi dimineaţă. Pe margini se ştersese uşor din el, pentru că e făcut ca să se ia.

Prima oară când mi-a trimis o gravidă o astfel de poză, am avut o emoţie copleşitoare. Bucuria asta şi mulţumirea că oamenii stau şi la şedinţa foto şi se fac că vorbesc cu desenul sau îl gâdilă în talpă înseamnă mai mult decât orice.

Pictura pe burtă nu este un lux

E scump un astfel de desen?

Dacă există o gravidă care îşi permite să meargă la cinema în weekend, atunci îşi permite să îşi facă şi o pictură. Nu este un lux.

Într-adevăr, preţul diferă. Dacă îţi iei bilete la cinema şi iei şi un popcorn şi încă ceva, preţul e pe acolo. Depinde de complexitate, pentru că desenul poate dura o oră, două sau trei. Eu oricum nu îmi mai dau seama când trece timpul.

Pe lângă desene pe burta gravidelor, tu mai faci chestii legate de evenimente de familie. Nunţi, botezuri şi alte cumetrii.

(râde) Fără înmormântări, că nu ne place cu jale, ci cu bucurie şi culoare. Îţi dai seama cum ar arăta o înmormântare cu tematică şi culori?! (râde)

Fac şi animaţie pentru copii. Am început în 2008 cu nebunia asta şi mi-a plăcut. Am început cu Hannah Montana, am dat autografe. Deşi Elsa a fost un personaj bine cotat şi încă mai este, eu de la Hannah Montana încoace nu am mai întâlnit un alt personaj cu atâta nebunie şi fanatism în jurul lui.

De ce evenimente de familie şi nu altceva?

Eu cred că s-au legat între ele şi nimic nu e întâmplător în viaţă. Dacă încerci să faci nişte lucruri cu intenţie, nu ies.

Am vrut să fac actorie, dar nu am vrut să fiu prinţesă sau să mă bag pe sub o masă, pentru că mă doare spatele. Atunci toată creativitatea mea a preferat partea asta pentru copii. Am decis să fac aranjamente, le-am făcut unor prieteni.

Nu am fost niciodată la vreun curs de nimic şi nici vreo mega-talentată la desen, să ne înţelegem. A fost doar imaginaţia. Cum zicea proful meu de română, atunci când mă ducea la olimpiadă:

Uratoriu, ăştia îţi dau voie să te dai cu părerea, dar nu prea mult.

De atunci, am început să fac aranjamente. Ştii cum e, să înfigi trei trandafiri într-o verdeaţă poţi să faci şi tu. Trebuie să simţi, din privirea omului, că are încredere în tine.

„Sfatul meu e să te detaşezi”

Te vezi lucrând toată viaţa în industria evenimentelor de familie?

Sincer, da. Nu o să se uite nimeni la faţa mea, atunci când o să cadă. O să se uite la ce iese din mâinile mele. Chiar mă văd pentru că fac ce îmi place şi asta e foarte important.

În momentul în care regretata Stela Popescu a murit, am auzit o replică de-a ei dată într-un interviu. Ea a spus că este important să faci ceea ce îţi place, să munceşti în domeniul respectiv. Dar şi mai important este să faci acel lucru în aşa fel încât să fii căutat de oameni, nu tu să îi cauţi pe ei.

Ce ai sfătui pe cineva care urmează să se căsătorească?

La noi, în România, nu prea este event planning-ul, dar mi-ar plăcea să îl dezvolt. Ca să nu mai stai să îţi baţi capul. Poţi să te măriţi şi de două – trei ori, dar botezul unui copil se întâmplă o dată. Fă ce îţi place, cum vrei tu. Nu te mai uita în jur.

Sfatul meu e să te detaşezi. Oricum, nu ştii cum trece ziua aia, nu o simţi. Cât mai puţin stres. Inevitabil, ai oricum. E foarte mişto să scapi de o grijă şi să iei o persoană care se ocupă de toate cele. Şi dacă nu alegi să iei acea persoană, măcar încearcă să nu faci tu prea multe.

„Lucrez cu oameni care îmi pun mintea la contribuţie”

Ce părere ai despre tradiţiile legate de evenimentele de familie?

Eu sunt din Banat. Avem acolo nişte tradiţii care îmi plac. Sunt şi unele care mi se pare exagerate, dar e strict părerea mea. Astea se mai păstrează doar la ţară.

Din punctul meu de vedere, e frumos să ţii unele tradiţii. Nu aş vedea niciodată o nuntă fără să se arunce buchetul. Asta e tot o tradiţie, până la urmă, la fel ca jarteaua.

Cum ţi-a schimbat vocaţia asta stilul de viaţă?

Într-un mod foarte frumos. Chiar dacă nu pare, simt că timpul este prietenul meu. Îl organizez aşa cum vreau. Am opţiunea să aleg şi chestia asta e foarte frumoasă, pentru că îţi permite să faci mai multe. La mine, weekend înseamnă luni şi marţi.

Contează asta foarte mult, pentru că nu ajungi sclavul banilor. Asta ţine tot de tine. D-asta nici nu vreau să mă aglomerez foarte tare. Şi lucrez cu oameni care îmi pun mintea la contribuţie.

Izabela face desene pe burţile gravidelor şi aranjamente de evenimente. Ce eşti tu?

Nu ştiu. Cred că artist. Uite că nu am citit definiţia artistului, să văd dacă mă încadrez sau nu.

Nu am găsit nicio denumire care să reflecte imaginaţia. Cred că trebuie să inventez un cuvânt nou.

Care e cel mai mare vis al tău?

Mi-aş dori să ajung să pictez pe burtică o vedetă de la Hollywood. Şi am un feeling undeva că o să reuşesc. Nu ştiu când o să se întâmple. Dar am timp. Fac 19 ani + 10 pe un picior, într-o săptămână.