Nu ştiu dacă s-a lăsat textul ăsta aşteptat sau d-aia ofta Lisa cu tâlc, atunci când scoteam pixul şi foaia. Cert e că, la fel ca pe toţi oamenii, viaţa m-a învăţat multe. Doar că, de când am căţel, le-am şi reorganizat. Şi le-am adunat. Apoi, le-am împrăştiat şi am strâns după ele.

Cam asta e esenţa tuturor celor de mai jos. Dar să vedem despre ce e vorba.

8 lucruri pe care le-am învăţat de când am căţel

Motivaţie

Ne bucurăm toţi atunci când avem un căţel mic. Dacă mai are de făcut vaccinuri, parcă şi suferim puţin. Ei se bucură. Ne bucurăm şi noi când vine prima ieşire. Continuarea e simplă: soare, râsete, alergat, pupici.

După câţiva ani…, rectific, câteva luni, plimbarea aia nu mai pare aşa de tentantă, mai ales iarna, pe -20 de grade.  Se lasă cu băi prea matinale, parchet cu urme, întârzieri la serviciu. Aşa că nu aveam ce să fac decât să reorganizez dimineaţa şi să dezvolt un citat motivaţional de ieşit la plimbare.

Să nu ieşi cu căţeaua e ca şi cum ţi-ar încuia ţie cineva uşa la WC.

Sinceritate

Se ştie că niciun câine nu poate să vorbească. Ignorăm aici scenariile din mintea babelor care au găsit departamentul de pisici din pet shop gol. Motiv pentru care e cel puţin relaxant să vorbeşti cu un căţel. Tu înşiri cuvinte lungi şi complicate, el sau ea dă din cap evident şi se chinuie să priceapă. Şi asta merge pentru minute, ore, zile, ani.

Dar așa știu că logodnicul meu e un om responsabil. Pentru că, în dimineţile când căţeaua e prea tristă că trebuie să mergem la muncă, îi spune:

Pentru tine facem asta. Ca să ai bobiţe.

lisa in culcus

Precauţie

Igiena căţelului are şi ea nişte etape. Începe cu şerveţelele, care îţi dai seama că nu sunt practice după prima problemă digestivă. Şi nu e fezabil nici preţul de *două cifre* lei pe produse specializate din pet shop. Aşa că pungile mici, drăguţe şi transparente de pus legume nevinovate în congelator devin ajutoare de bază pe termen lung.

Doar că întotdeauna am la mine mai multe decât ar fi nevoie, chiar dacă Lisa ar avea o problemă gravă. Aşa că se împrăştie mai des decât se folosesc. Şi, la finalul oricărei căutări prin şifonier, ele sunt peste tot, în orice buzunar vestimentar posibil. Pentru orice eventualitate.

Dacă pungile de caca erau bani, aveam hamac personalizat pe insula mea.

Socializare

Sunt un om social, fie că vreau asta sau nu. Aflu zilnic sfaturi extraordinar de utile, pe care nu o să le aplic, pentru că nu ştii niciodată unde pot să eşueze. Dar orice schimb de păreri face lumea mai bună. Sau măcar paşnică.

Am descoperit că ştiu mai toate babele cu căţei, pe un diametru de minim trei blocuri. Mai mult, le cunosc câinii după priviri şi chef de viaţă. Le ştiu vârstele, bolile, preferinţele culinare şi, dacă mă agit puţin, scot de-un număr de chip. Dar habar nu am câte persoane locuiesc pe etajul meu din bloc, împreună sau separat. Oricât m-aş gândi, nu ştiu cine se ascunde după chiar toate uşile.

Domnişoară, căţelul a vorbit cu mine. A fost clar. A zis: ma-ma.

eu si lisa

Răbdare

Mai ţineţi minte băile alea de o oră, cu spumă, beţe parfumate, muzică şi orice alt artificiu? Nici eu. Trăim în era vitezei, aşa că baia e doar un duş cu mai mult spor şi o arie mai vastă de acoperire. Cuvintele-cheie ale acţiunii sunt grijă şi grabă.

La căţel, nu. Șamponul ei e neapărat cel mai bun de pe piață, cu recomandare de la medic, ștampilă și tot ce mai are nevoie. Iar baia ei e, de fapt, o joacă prelungită. Întotdeauna. Chiuituri, cântecele, masaje. glume.

Lecția aia importantă: Șterge bine cățelul – blând și diplomat . Ca pe rufe.

Cenzură

Eu și logodnicul meu ne mai uităm împreună la meciuri. Deși facem asta unul lângă celălalt, el se uită mai des decât mine. Și, tot de obicei, o facem când nu suntem acasă. Însă, în cazuri mai grave, canapeaua capătă numele de consolare de lojă. Însă, cățeaua nu știe de meciuri. Așa că el, că orice bărbat care se bucură de eveniment, se mai ridică brusc, mai strigă, mai zice una de neauzit.

Cățeaua știe că trebuie să fie pace în casă. Dacă sunt semne că nu ar fi așa, se bagă sub canapea. Deci, orice recenzie de fază ori înjurătură, oricât de fascinantă ar fi, se termină așa cum o cer prioritățile casei.

Nu, tati, nu se întâmplă nimic. E doar un meci. Vino, tati, înapoi, hai să te ținem în brațe.

lisa in zapada

 Tupeu

Am cățel și fac orice pentru el. Știu asta babele, oamenii care strâng coșurile de gunoi (că doar ăia mai sunt prezenți la unele ore de ieșit) și toți câinii de pe stradă. Indiferent de mărime, niciun câine nu se apropie de Lisa dacă prezintă risc. Așa că mă pun în fața oricui, că la carte, și mă uit urât la el. Poate să fie Cane Corso, vițel sau urs.
Când nu e ea lângă mine, dacă trece vreun cățel de talie medie înspre mică, mă uit de două ori și caut rute ocolitoare. Că să nu se zgârie blugii.
Lasă-l. Prieten. Sigur e mai mic ca tine. Are privire de pui.

Iubire

Ce e mai bun rămâne la sfârșit. Așa că ce puteam să învăț mai clar, direct și exact de când am cățel, decât să manevrez o doză mare de iubire? Cam de 5 kg. Dacă eu ajung acasă și am avut o zi oribilă, muncă, oboseală, salvare și pastile luate degeaba, iar ea e puțin apatică, e grav. Are o problemă și trebuie rezolvată.

Doar că Lisa e acolo chiar și când nu e. Am fost în vacanță. Gazda avea un cățel. Lisa e albă, mică și pufoasă. Cățelul în cauză – negru, cu păr scurt și cam urâțel. Nu conta. Semănau la privire și parcă aveau și două gesturi comune. Și atunci am știut că e acolo.

Gata. Le-am stricat și ăstora câinele.

eu si lisa in masina

Și ar mai fi vreo câteva

Am cățel. Aș zice că fac ce vreau cu ea, dar e cam invers. În limita regulilor, psihologiei canine și a faptului că, atunci când un câine și un om se joacă cu o minge, primul care obosește e omul care aruncă mingea.

Dar viața e frumoasă și relaxantă. Mai ales pentru căței. Cei de talia Lisei dorm, în medie, 14 ore pe zi. S-au cunoscut cazuri care au ajuns la 18 ore. Îi înțeleg.