Există viaţă după căsătorie

Mă tot întâlnesc cu oameni care, dintr-un motiv sau altul, simt nevoia să îşi justifice decizia de a nu se căsători.

Pentru cei care deja au acelaşi nume viaţa e normală. Nu am înţeles raţionamentele celorlalţi. Poate că, pentru domnişoara de mine cei care făcuseră pasul erau curajoşii care şi-au asumat sentimentele şi le-au pus pe foaie, apoi pe mână. Erau oameni de admirat.

După căsătorie începe viaţa

Ce-i drept, am înţeles în ziua cununiei civile că acest pas îmi va schimba viaţa radical. Totul se întâmpla atunci când o make-up artistă cu care nu aş fi avut nimic în comun în afara faptului că amândouă eram femei trecea prin suferinţele unei despărţiri recente.

Ea a socializat cu oricine, mai puţin cu mine. Pentru că ce aş fi ştiut eu despre cât de naşpa sunt bărbaţii? Doar mă măritam. Ea îşi dorea măritiş, dar nu avea cu cine. Aşa că nu m-a deranjat prea mult momentul când i-am pierdut numărul de telefon.

Înainte de nuntă, totul pare greu, cu mult efort în joc şi înfricoşător. Fie vorba între noi, cel mai mare stres psihic trece odată cu prima vizionare de local care îţi place. Şi cea mai mare cheltuială dispare odată ce ai plătit verighetele.

În rest, să zicem că mai ai câteva task-uri, dar toate implică produse şi servicii pe care le personalizezi după cum vrei tu. Totul e să ştii că există posibilităţile pe care le ai în cap. Deci, nu e aşa rău. Vă spune asta o sursă informată.

Şi atunci, ce se schimbă după? Că ceva trebuie să fie acolo.

#1 Prinzi tupeu

E normal ca după nuntă să prinzi tupeu. Practic, vă leagă un act şi o veşnicie aşa că, dacă celuilalt nu îi convine ceva, efortul de a scăpa de tine e mai mare decât înainte. Aşa că prinzi puţin mai mult tupeu.

Ai un act la mână, deci deja te-a acceptat aşa cum eşti, aşa că acum e momentul pentru confesiuni stânjenitoare. Nu înainte. Acum e şi vremea să îi explici celuilalt cum stă treaba cu rădăcinile tale, cât de mult ţii la ele şi că va trebui să accepte că ceva din ele se va duce şi către copiii lui. Din nou, acum şi nu înainte.

Hai să nu facem asta neapărat acum,

e şi mâine o zi,

noi să fim sănătoşi.

De fapt, prinzi atâta tupeu încât, uneori, parcă discuţia în sine e o cursă în contratimp pe care zice primul să facă celălalt ceva. Sau dacă să faci tu ceva în locul celuilalt.

#2 Prinzi un altfel de tupeu

Ai ajuns cu soţul la etapa aia în care relaţia e mai mult decât o simplă relaţie şi aţi trecut prin ea împreună. Sunteţi un cuplu solid cu acte şi vă purtaţi ca atare. Vă aparţineţi. Totul sună şi e frumos şi vă bucuraţi de fiecare minut din luna de miere şi de după.

Pentru că acum sunteţi un întreg, grija ta pentru el parcă e şi mai mare. Şi părcă nu îţi mai convine când el ia ibuprofen de fiecare dată când îl doare capul, pentru că ai citit tu că e cam toxic. Aşa că îi strecori un antinevralgic sub nas. Îi schimbi, o dată, din greşeală crema de faţă cu una mai blândă şi bine văzută. Ai înţeles tu.

Tupeul ăsta înseamnă şi că ai o libertate puţin mai mare la vorbit prostii în publicul format din voi doi. Încă am în cap faţa soţului când i-am zis suav…

Eu, dacă am dat drumul la motoraşul de făcut copii, nu mă mai opresc.

#3 Ai o jucărie nouă

Bine, după nuntă ai mai multe jucării. Daruri de amplasat prin casă, o grămadă de poze şi filmări în care arăţi mai bine ca niciodată, o rochie superbă şi pătată şi un costum elegant rămase, care merită un loc de cinste în casă.

Viaţa parcă e îmbogăţită, dar una este jucăria principală pe care o să o tot ai pe vecie, dar acum e cea mai interesantă. Verigheta. Se învârte, se admiră, se fereşte de acele o mie de lucruri pe care le făceai cu stânga fără să ştii.

Le lustruim noi în câţiva ani. Până atunci, le distrugem.

Verigheta e ca ceasul ăla bun. Expusă tot timpul la orice, dar mai protejată decât orice. E bunul tău personal, pe care îţi vine să îl arăţi în toate pozele şi fără de care ar fi ca şi cum ai merge fără haine pe stradă. Diferenţa e că verigheta se poartă încontinuu, aşa că nu ai şanse să o uiţi nicăieri. Poate pe masă, atunci când cureţi aragazul.

#4 Sunteţi un întreg

Locuiţi în aceeaşi casă, împărţiţi acelaşi pat, mai nou aveţi şi un singur nume. Sunteţi doi cu trupul şi unul cu sufletul. Despre bani v-am mai vorbit. Acolo e altă discuţie. Aici vorbim despre tot ce ţine de psihic.

Sunteţi unul în faţa tututor, fie că vorbim despre cei din neam sau cunoştinţe cu care nu ai mai vorbit din liceu. De fiecare dată când te vei întâlni cu cineva pe stradă, atenţia va cădea asupra celuilalt. La fel şi în viaţa lui. În plus, vei observa cum primeşti felicitări de la oameni care nu ştiai că ar mai avea vreo legătură cu viaţa ta – reală sau virtuală.

Am muncit 30 de ani pentru camera mea în casa părinţilor şi acum este a noastră.

La fel se întâmplă şi în ambele familii extinse. Amândoi deveniţi „copiii”, cu drepturile şi responsabilităţile aferente. Partea veselă aici este că poţi să ai, în sfârşit, atitudinea aia relaxată, ascunsă până atunci de teamă că nu te-ar plăcea cineva.

#5 Iei altfel de decizii

Atunci când ai o familie, treburile se decid în familie. Dacă până atunci aflai de o situaţie după ce era deja rezolvată, acum asişti activ la concepţia, naşterea, dezvoltarea şi încheierea ei. Asişti la discuţie şi dai câte o părere. În zilele bune, poţi să crezi că o să contribui la decizie, însă nu întotdeauna se întâmplă chiar aşa.

El nu mai e prietenul sau iubitul, ci bărbatul tău. Leul care dă cu pumnul în masă şi câştigă de fiecare dată când se pune cu viaţa. Campionul care nu doar că iese din fiecare zi pe podium, dar parcă şi reinventează puţin cursa. Ai înţeles. Bărbatul expune problema şi, apoi, deciziile alea. Totul e diferit acum, pentru că deja construiţi împreună, parcă aveţi un nou scop. Iar tu poţi modela deciziile astfel încât să arate mai estetic.

Cine a zis că facem aşa, el? Bine, facem.

Familia este mai puternică decât relaţia tocmai pentru că se naşte şi evoluează. Iar rolurile din casă sunt clare. Însă, la final, sunteţi împreună pe un drum lung şi frumos. Aşa că ai încredere în bărbatul tău că se ocupă de obstacole, în timp ce te asiguri că iarba de pe pistă este bine tunsă şi tu ai un loc special în galerie.

Bonus: Dai din casă (mult şi bine)

Probabil că deja partea aia critică a societăţii care s-a dezvoltat odată cu internetul vine şi spune că da, domne, dar astea sunt la început, numit până şi de psihologi „perioadă de miere”. Cine sunt eu să îi contrazic? Doar un observator al realităţii.

Iar realitatea din experienţa altora arată că poţi să faci glume despre căsătorie şi când ai ajuns la vârsta la care nu prea îţi mai aduci aminte cum a fost ziua nunţii. Ţin să îi anunţ pe acei speriaţi de care vorbeam în introducere că măritişul/însurătoarea e mai şmecher decât relaţiile şi la capitolul glumelor.

Bărbatul e fericit când eşti „soţia”.

Dar e 100% liniştit atunci când devii „nevastă-mea”.

Datul ăsta din casă are un efect atât de terapeutic încât orice nasoale ai putea spune, ele devin brusc mişto şi parcă le-ai retrăi încă o dată. Uneori vezi cum se organizează ceva show-uri de stand-up la tine în casă. Ocazie cu care descoperi perspective cu totul noi asupra unor idei sau activităţi vechi.

Da, există viaţă

Am primit mai multe sfaturi despre cum să „manageriez” viaţa de femeie căsătorită. Am cules din ele şi am păstrat restul pentru amuzament. Pentru că totul e construit din şi cu iubire. Şi asta contează cel mai mult.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu realitatea se discută cu soţul.

Foto: Pixabay.