Ziua în care trăiesc

Ziua în care trăiesc

Ce poate însemna o zi de naştere? Ce naşte ea, în mintea unui om, atunci când se apropie? Unde îi fug neuronii dacă se gândeşte la cum vor trece acele prea puţine 24 de ore pentru cele prea multe 8.741 de astfel de unităţi de timp rămase într-un an.

Cadouri, felicitări, laude, petreceri. Toate astea pier sau capătă alte dimensiuni, atunci când iubeşti din toată trăirea ta. Ziua de naştere prinde contur, de fapt, cu ceva timp înainte, atunci când apar primele emoţii ale unei perfecţiuni prea mult dorite. Atunci începe agitaţia. Atunci persoana de lângă tine se transformă, încet – încet, în darul de Sus pentru un amărât de om ca tine. Atunci se coc surprizele. Şi da, aş putea să scriu o carte – bonus la toate visele mele, doar pe baza celor primite în cei mai frumoşi 7 ani din viaţa mea.

Dacă aş face azi un top al celor mai grele zile, probabil că 26 s-ar bate cu 13 pe primul loc, apoi ar intra celelalte în luptă, iar podiumul ar fi înghesuit şi, în acelaşi timp, rarefiat. Ultima oară când a fost ziua ta, anul avea o altă cifră – una dintre cele mai crude fraze, cu onoarea de a fi născută direct în monstru.

Fiecare zi a însemnat o emoţie puţin peste celelalte

Dacă aş lua un barometru şi-aş încerca să măsor asta, probabil că infinitul s-ar desprinde în bucăţi şi ar arunca încă o fâşie peste cererea mea. Dacă fiecare secundă mă transforma într-un mecanism interior panicat, ziua ta tripla dimensiunile becului roşu pentru ca, mai apoi, să calmeze supradoza de serotonină care urma să invadeze fiecare atom din viaţa noastră.

În ciuda uraganului, ziua ta nu avea cum să zgârie. Şi, dacă unele şiruri de date calendaristice, ca alea matematice pe care doar tu ştiai să le rezolvi, aveau potenţial de călcat psihic în picioare, ziua era din alt tuş.

Tocmai pentru că e A TA. Nu avea cum să fie altfel decât să mă readucă la emoţie, să mă păcălească suficient cât să cred că risc să te întristez prin imperfecţiune fix în acele 24 de ore pentru ca, mai apoi, să respir iubire. Aştept intens respiraţia. Momentan, te aştept. Eu, pentru o zi şi încă o zi şi încă o zi până când… Iar tu probabil că o faci, pentru că ştii, până când…

Prev Curierul cu iubire. O poveste
Next Şi am zis că nu!

About Author

Monica

0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment


CAPTCHA Image