Asist, de ceva timp, la cel mai prost spectacol de circ dat vreodată în ziare, la televizor, pe stradă sau în căsuţa poştală de bloc. Aţi fost mulţi, aţi rămas doi candidaţi la preşedinţie.

Nimeni nu a promis nimic. Niciunul dintre voi nu a dat vreo informaţie din care să reiasă că o să ne fie mai bine la capitolul X. Nu am simţit nici măcar că oricare dintre voi doi şi-ar da cât de puţin interesul să convingă românii să îl voteze. Şi când spun asta mă refer la votul de plăcere, din pură voinţă, nu la cel negativ.

Am votat în turul întâi tocmai ca să nu se ajungă la acest duel

Nu s-a reuşit. Asta e. Doar că, de atunci încoace, nu am văzut decât atacuri la persoană şi situaţii clar neconstituţionale (fără discriminări, îl dau exemplu pe Ponta, care a dat „suta” în plus la salarii – deşi brută -, în calitate de premier, chiar dacă era clar că asta urma să îl ajute, în calitate de candidat la preşedinţie).

Nu ţin cu el, pentru că nu ţin cu nimeni care n-are măcar o cruce ortodoxă în siglă, dar parcă Băsescu are ceva diplomaţie, charismă. M-am dus la refrendum de plăcere şi mă convinsese să-l ajut să nu pice, atunci când a fost cazul. Şi n-a picat. Pentru că măcar a ştiut să promită. Nu să mă facă să-mi fie ruşine cu ministra finanţelor sau alţi candidaţi la preşedinţie.

Pe vremea mea, dezbaterile se ţineau la Cotroceni sau Palatul Parlamentului, iar la final candidaţii jurau pe Biblie că se ţin de cuvânt. Aseară au fost două posturi tv clar partizane politic, cei doi nu au respirat acelaşi aer, iar economia României a fost un subiect… atins tangenţial în discuţie, să spunem.

Asta pe lângă că, în campanie, aţi atins subiectul care pe mine mă doare, în calitate de cetăţean român: B.O.R. Aţi băgat biserica unde nu trebuia şi sunt convinsă că nici măcar nu aţi spus asta cuiva de la Patriarhie. Şi nu-i frumos.

Aseară, am văzut o dezbatere din care n-am înţeles nimic

Politic, evident. Am aflat că soţia lui Ponta a făcut nu-ştiu-ce măgărie şi că Iohannis are multe case. Doar că nu mă interesa nimic de genul, ci măcar o promisiune, o vorbă, să se citească în ochii lor un pic de ambiţie pentru ŢARA asta. Mă uitam la ceva ce aducea mai mult a discuţie mondenă, în loc de dezbatere şi îmi suna în cap doar vorba lui Dinică din film:

Convinge-mă, zi-mi o poveste, stoarce-mi o lacrimă. Doar eşti profesionist.

Şi mi-am amintit de Petre Ţuţea, care de ani de zile ne roagă să nu ne mai votăm candidaţi la preşedinţie care nu-şi iubesc ţara. Bun, atunci avem o situaţie – limită. Vreau un preşedinte creştin – ortodox, dar în niciun caz pe Victor Ponta. Vreau să nu iasă Ponta, dar în niciun caz nu l-aş vota pe Klaus Iohannis. Şi atunci, eu, ca om de rând, cu facultate şi master, care s-a chinuit mai toţi anii să-şi găsească de lucru şi să îşi păstreze serviciul şi, apoi, a ales să lucreze de acasă şi să se bată cu impozite şi cotizaţii, ce să fac?

Trec peste organizaţii internaţionale, UE şi alte adevăruri despre politica internaţională. Vă lansez un apel la nivel local, pentru că voi sunteţi cei care influenţaţi inclusiv părerea unor oameni respectabili, demni şi cinstiţi, precum ţaţa Floarea de la coada vacii.

Mă gândesc să îmi anulez votul pentru aceşti candidaţi la preşedinţie

E o opţiune mai bună decât să nu merg. Daţi-mi un motiv pentru care ar trebui să mă răzgândesc. Dar să fie plauzibil. Sau, măcar, vă rog din suflet să nu mă aduceţi în punctul în care să fac mişto de voi şi să desenez cu pixul o căsuţă în care să scriu Gigi Becali şi, apoi, să pun ştampila pe numele lui. Fiţi viitori preşedinţi, nu doar candidaţi la preşedinţie. Nu copii fugiţi de sub fusta mamei. Iubesc România şi n-aş pleca de aici niciodată, dar vă rog să nu mă faceţi să mă gândesc la asta. Mai aveţi câteva zile la dispoziţie. Folosiţi-le înţelept!

Sper că măcar de o dezbatere ca la carte să avem şi noi parte. Pentru că suntem români şi merităm. Voi doar candidaţi la preşedinţie. Speranţa moare ultima. Totuşi, moare.

Foto: Dreamstime.com