De ce e piaţa de legume mai bună decât internetul

Apar fel de fel de aplicaţii care ne ajută să cumpărăm mai mult, mai confortabil şi aproape mai ieftin. Spun aproape tocmai pentru că mulţi dintre noi îşi aleg supermarketul preferat în funcţie de apropiere de casă şi preţ, apoi rămân setaţi pe el. Uită de internet şi de piaţa de legume.

E comod să comanzi chestii care îţi trebuie constant în casă şi se termină la fel de constant. Taxa de transport se măsoară în pachete de ţigări şi parcă nu e chiar aşa rău. Nu le-am testat, dar comanda se termină cu un nene care aduce la uşă tot ce e mai greu de cărat şi obligatoriu.

Există piaţă de legume pe net? Cică da

Nu am nimic cu aplicaţiile de mai sus, dar ştiu că eu abia reuşesc să mă întorc cu zece chestii de la cumpărături în loc de una. Asta se întâmplă atunci când am banii în portofel şi simt cum se împuţinează. Presupun că dacă ar dispărea şi teama că, dacă suma aia de trei ori mai mare decât am nevoie se termină, atunci probabil că aş considera plauzibil un sfert din salariu. Dar asta e doar părerea mea.

Se pare că nouă, românilor, ne place să fim cifre şi răspundem la fel de fel de întrebări. Şi se pare că, potrivit unor studii, ne place şi nu ne place, în acelaşi timp, să cumpărăm alimente din câteva click-uri şi bani virtuali.

• În mai 2017, 55% preferau magazinele online, faţă de cele fizice.
• În octombrie, erau cam 5%.

Nu au scăzut cifrele, sunt doar studii diferite. Dacă să vedem partea mai palpabilă a lucrurilor. Vasta experinţă în bucătărie mi-a arătat că cele mai mişto alimente sunt alea româneşti, cu ceva aspect asimetric şi miros.

Ce te învaţă doar piaţa de legume

Piaţa de legume, fructe şi cam tot ce ai avea vreodată nevoie nu e perfectă. Dar are ceva ce nu poţi să găseşti în alte părţi. Bineînţeles, pe lângă produsele alea pe cale de dispariţie (zeamă de varză, fagure de miere, condimente sălbatice) sau în magazin sunt sub formă de prafuri (borş, zarzavaturi, ghimbir). Şi pe lângă tot ce e proaspăt (carnea de hală, ceapa verde şi alte ierburi româneşti).

Negocierea

Atunci când intri în piaţă, intră şi karma în acţiune. Dacă te pricepi, rezolvi câte ceva. Dacă nu, cumperi la preţul scris pe tarabă. Am luat, de mai multe ori, broccoli din piaţă cu preţuri mai mici, pentru că am reacţionat cât mai vizibil cu aşa de mult?, la întrebările despre preţ.

Nu mai zic pentru produsele care arătau mai puţin decât perfect. Cum să plătesc eu la fel pe un ardei mic şi pe unul mare? Mai lasă tanti şi tu, că îţi dai seama că nu fac ciorbă cu juma’ de morcov.

Dacă nu e preţul trecut deja, îl faci tu. Dacă e, dar identic pentru tot, iar îl faci tu. Dacă produsele arată impecabil, nasol. Probabil că nu-s de la noi.

Întinerirea

Cel mai mare succes îl am în piaţă atunci când mă îmbrac în trening, torn un coc şi plec nemachiată. Nu după petreceri, că alea se văd. Dimineţile odihnitoare de weekend mi-au anulat esenţa buletinului de câteva ori. După 30, încep să conteze momentele când ţi se vorbeşte cu dumneavoastră. În piaţă, merg pe fetiţă. Nu eu, vânzătoarele.

O dată per câteva călătorii la piaţă, vreo babă crede că sunt aproape majoră, dar mai am puţin şi am un interes pentru bucătărie care trebuie apreciat. Aşa că, odată cu produsele, mai vin şi câteva sfaturi d-astea care fac mâncarea să strălucească puţin mai mult decât până atunci.

Dacă îi strici bucuria cuiva şi îi şi dezvălui vârsta, pleci acasă cu un vibe de parcă tocmai ai aplicat o mască cu efect de maşina timpului şi a funcţionat. Şi zâmbetul se vede.

Produse gratuite

Ştii tarabele alea din piaţa de legume care arată bine şi au tot ce îţi trebuie? Şi eu. Alea au promoţii nescrise şi imposibil de citit, decât după ce cumperi. Logica lor e că ai luat mult şi eşti bun la taraba omului, deci trebuie să revii. Aşa că ia şi ardeiaşul ăsta iute mic de abia îl găseşti în plasă şi te mai aşteptăm.

Mai sunt şi tarabele de pe timp de seară, atunci când toţi îşi încheie reducerile de preţ cu să plec şi eu acasă. Atunci, un kg e, de fapt, 1,3 kg la cântar. Iar produsul ăla extra sună ca un serviciu pe care tu îl faci vânzătorului, ca să nu se care cu marfa.

Ca să reuşeşti, important e să nu te întrebi de ce mai sunt acolo rafturile alea încuiate de sub tarabe. Produsul e-al tău, bucuria a vânzătorului şi socoteala în sacoşă.

Emoţii

Ce găseşti în piaţa de legume nu e nici măcar la casă la oşean, carfur, lidăl şi alte d-astea. Mă refer la poveşti, trăiri, urări de sănătate şi suficient de multe vrăjeli încât să cumperi mai mult decât aveai nevoie şi să te şi bucure asta.

Trecând peste procesul de vânzare, ultimul drum la piaţă mi-a adus o reţetă de supă-cremă cu legume şi ghimbir care e delicioasă. Şi totul a venit pentru că mă mărit şi ţin regim şi nu vreau să pun paste în ciorbă. Am primit şi un ardei iute, pentru că luasem de 11 lei (a se traduce prin mult şi greu) de la aceeaşi tarabă.

Cum îţi urează vânzătoarea din piaţă de sănătate, noroc în viaţă şi fericire nu ştie niciun site de cumpărături online.

Între piaţa de legume şi viaţă

E mişto la piaţă. Mai trist e după, în drumul până acasă. Pentru smerenie şi economie de bani, recomand să fie făcut pe jos. Atunci simţi cel mai bine că ai luat mult, nu trebuia şi nu o să se mai întâmple. În avans, ţi-e şi puţin ruşine de momentul ăla când intri cu zece plase în casă, deşi plecaseşi după doi morcovi.

De obicei, tehnica mersului pe jos funcţionează. La mine încă se împiedică. Dar întotdeauna există data viitoare.

Foto 1 şi 2: Pixabay.