Mulţi şi multe văd anul nou ca pe lansarea unui club. Sunt puţin melancolici după viaţa veche, apoi uită, intră în cea nouă, se bucură, înjură faptul că au rezistat atât fără vibe-ul ăsta fresh şi se mândresc cu decizia de a se concentra pe nou.
De parcă viaţa noastră de până atunci nu exista sau a fost ruşinea aia căreia nu poţi să îi dai hide. În ultimele zile ale oricărui an văd pe net că oamenii fie îi mulţumesc lui 201-ceva, fie îl înjură. Ca şi cum anul ar fi fost fratele ăla geamăn şi malefic al timpului. Pe care timp, în urmă cu puţine săptămâni, mai toţi îl alergam.
Fie că renegi sau iubeşti, la final tragi o linie şi pui creionul ăla abia cumpărat, ca să începi traseul alteia. Îţi e un pic ruşine cu ce ai spus, nespus, făcut sau abţinut şi cu unele dintre deciziile pe care le-ai luat până atunci. Vrei să iei altele, să se uite astea şi să înlocuieşti totul cu mândrie. Să îţi crească un zâmbet sincer pe faţă, peste noapte. Să te lovească în cap vreun sac de bani, dar pentru care ai muncit cinstit.
Şi atunci, pentru ce a trecut anul? De la principii, valori şi rugăciuni, pentru câteva zile ajungi să crezi în ceva abstract, care e fix ceea ce pare – nimic. Anul ăla vechi nu e un spiriduş care a luptat împotriva ta asu te-a pregătit să faci cunoştinţă cu un alt spiriduş mai mare, mai frumos, mai generos.
Anul nou e doar o cifră
Sunt convinsă că toată chestia asta cu revoluţiile, reevaluările şi rezoluţile a fost inventată cu un scop bun. E normal şi frumos să evoluezi, să vrei mai mult de la tine şi de la viaţă. Şi să îţi dai seama unde ai buşit-o, pentru că eşti om şi trebuie să sapi puţin şi prin rele, ca să vezi prin ce zone tragi mai tare în următorul an.
Planurile alea pe care le faci şi le ceri de la tine trebuie să fie realiste, ca să nu se transforme în fum şi un oftat dezamăgit odată cu cea mai deprimantă zi din an, adică la trei săptămâni după ce abia le-ai conturat. Anul ăla nou, în care crezi pentru că aparent o face toată lumea, se întoarce rapid împotriva ta şi te lasă în singurătate şi neputinţă.
Anul nou e parte din evoluţia ta, aşa cum sunt şi celelalte momente când alegi să vezi pe unde stă viaţa ta şi unde ai vrea să o duci. Ziua de naştere e la fel. Orice al moment când te întâlneşti cu gândurile tale poate fi similar. Doar că acum pare să fie însoţit de un om negru, îmbrăcat în alb. Hai să nu mai personificăm chestii care nu au nevoie de asta. Ce zici?
Ce ai învăţat despre tine din anul care a trecut?
Un an clasic, ca cel care tocmai trece, are 52 de săptămâni, 365 de zile, 8.760 de ore, 525.600 de minute şi 31.536.000 de secunde în care râzi, plângi, mănânci, dormi, stai pe wc, aştepţi metroul, cumperi zarzavaturi, probezi haine şi faci tot ce mai face un om în aşa de mult timp.
Anul nou care vine trebuie să te ajute să îţi dai seama unde ai greşit şi unde nu. Ce ai făcut bine şi ce puteai să mai faci. Fără să îţi dea un ţap ispăşitor, care te scuteşte de responsabilitatea faptului că mai aveai nişte paşi de parcurs.
Dacă vrei neapărat o rezoluţie, foloseşte acelaşi realism pe care îl ai în cap atunci când faci liste de cumpărături. Cum adică? Ia să vedem. Cantităţile sunt exacte, strategia de căutare a produselor la fel, iar obiectele se mai pot tăia, dacă nu e nevoie de ele. Totul merge de aplicat şi la rezoluţii. Aşa e şi cu treaba aia pe care unii o numesc (fals şi degeaba) #newyearnewme, #freshstart sau #feelingblessedagain. E despre tine, nu despre ce vede lumea.
Ce am învăţat eu şi contează
1. Familia începe în doi
Atunci când iubeşti pe cineva şi vrei să ajungi într-un punct în care tu şi persoana aia sunteţi un întreg, fă-ţi o familie. Eu, în anul care tocmai a trecut, m-am măritat civil şi religios, pentru că amândouă contează.
Acum avem acelaşi nume şi ne bucurăm de planuri care sunt pe acolo. Viaţa parcă e la fel şi parcă nu. Glumele, formele noi de alint şi imboldurile alea de a face chestii împreună parcă sunt mai puternice decât înainte.
2. Frumuseţea începe în ţara ta
Am avut două vacanţe atipice, în acest an. În amândouă am bătut ţara, am descoperit locuri şi oameni. Am făcut primii paşi în alte judeţe şi am făcut poze lângă comori locale – unele cu faimă internaţională.
M-am simţit mai bine decât în orice all inclusive. Am venit acasă puţin obosită, dar cu multe poveşti. Conversaţiile alea cu localnicii şi pozele spectaculoase nu se găsesc la vânzare în chioşcurile de suveniruri, acolo unde toţi turiştii stau în acelaşi spaţiu.
3. Pasiunea te hrăneşte
Dacă o transformi în muncă, îţi plăteşte şi facturi. Am făcut puţin din asta, fără să uit de timpul care îi e dedicat familiei, adică cel liber al meu. Atunci când pui pasiune, ai idei şi poţi duce creativitatea oriunde, oricum.
Poate că nu sunt toate planurile puse în aplicare. E posibil să vedeţi, citiţi sau auziţi surprize pe care le conturez din pix, pe bileţele uitate prin casă. Dar şi munca aia de organizare înseamnă timp şi efort şi merită cinstită.
***
Anul nou e al tău, nu al internetului şi nici al superstiţiilor care nu vin din cultura ta. Dacă o să întâmpini secundele de la mulţi ani în chiloţi roşii care adăpostesc şi bani, îţi cam dai seama care va fi primul tău gest în viitorul care abia începe.
Şi, dacă poţi să controlezi ceva cu brio în anul nou, atunci fă-o. Scrie pe foaie cifra aia schimbată corect din prima – măcar o dată pe zi, pentru început.
