Şi uite cât de mişto e să vii dintr-o vacanţă şi să te pui la curent cu ce se întâmplă şi pe net, nu doar în viaţă. Pentru că nu întotdeauna cele două se pupă.
Mă aşez la laptop, iau căştile de parcă ele deja ştiau că urma să dau o petrecere singură şi ascult cam ce îmi arată virtualul. Am un interviu aproape gata şi două în aşteptare să ia formă scrisă dintr-una audio. Apoi, muzica aia care curge aleatoriu continuă, iar eu tac. Şi aşa dau peste unu’ CLOVNU’. Stai, cine?
O piesă, Beau şi nu mă îmbăt. Stai, ce?
Beau şi nu…ce?
Îmi sar în ochi ritmul ăla pe care l-aş dansa într-un mediu restrâns, după câteva pahare bune de ceva. Dar să nu mă ştie nimeni.
Un sunet care aduce a un fel de flaşnetă, un sunet brusc şi o voce răguşită, care începe să se contrazică din primele vorbe. Cine e ăsta? Ce vrea?
Clovnu
Beau şi nu ma-mbăt, eu cand mă-mbăt devin alt om
Vibe-ul din piesele tale devine plictisitor.
Câte-un pic-pic, nervii mă lasă, mai bine dorm,
las’ să curgă vinul, că-i pe banii lor!
Aşa. Mai zi.
Fetele, ML, lei.
Clovnu
Aşa.
Mişcă fâsu’, rupe nasu’…vine ta-su, calcă gazu’.
Clovnu
Ori sunt eu plecată cu gândul de prea mult timp şi văd chestii unde nu sunt. Ori ele chiar sunt. Dar parcă, da, sunt. Ceva din poză şi versuri parcă îmi susţine teoria. Restul, americanul care dă cu banul.
Și nu am auzit doar eu. Cine a fost vinerea trecută în Club Princess din Bucureşti sau în zilele alea în Club Eshka din Republica Moldova mă înțelege. Piesa a urlat și prin alte locuri decât în căștile mele.
Soarta-i soartă
Trece o zi. Aflu ceva nou şi, de fapt, nimic.
Clovnul şi-a lansat primul proiect muzical! Prima piesă dintr-un lung şir de piese comice este inspirată din cunoscutul film românesc „Viaţa în România”!
Şi v-am zis că nu sună a piesă de om depăşit de situaţie. Ceva din el pare să ştie ce zice. Pentru cealaltă parte nu bag mâna în foc.
Deci, avem circ sau nu?
Cine e Clovnu’ ăsta? Cum de are o producţie de parcă vine de la televizor şi versuri ca de manele, dar ca de…? Extrag din anunţ.
Dupa o lungă perioadă în care a lansat peste un artist şi jumătate şi a mai colaborat cu încă aproape unul, Clovnu’ iese la suprafaţă cu un proiect inedit, bazat pe muzică de club şi influenţe trans-balcanice de cea mai înaltă calitate, atât sonoră, cât şi ridicolă.
E o filozofie acolo pe care fie o asculţi, fie o vezi în versurile din descriere, pe care le legi ori cum sunt ele, ori de capul tău.
Şi, totuşi, ce e cu piesa asta pe net? Clovnu’?
