Limba română e unul dintre lucrurile alea pe care le avem şi alţii nu pot să ni le ia. N-are nimeni cum să exploateze gaze de şist în ea, să pună taxe pe ea sau să ne limiteze numărul de cuvinte în română spuse pe zi. N-avem normă de română. Nici criză de cuvinte. Avem multe, frumoase, expresive şi, chiar, emoţionante – dacă ştiţi trăirea aia de dinainte să le spunem.

Aşa că m-am decis să lansez o serie în care să mă „bat” cu tot ce omoară limba română, încet, uşor şi agonic. Şi deschid toată ideea asta cu o oroare care se pare că se aude, mai nou, şi la tv (măcar nu se şi vede, încă):

Cuv. post, postare (subst.)


Termenii ăştia doi vin de la blogging/ facebook/ Google+ şi alte derivaţii. Să le luăm pe rând.

1. Post: vine de la englezescul (da) „post”. Adică text. Evident. Sensul românesc al cuvântului „post” se regăseşte în lista de mai jos:

  1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de polițiști sau jandarmi (în trecut de milițieni) însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală;p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un polițist însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație. ◊ Post de mișcare= loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr.poste.

, respectiv:

  1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj.De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ◊ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.

Aşadar, nu poate lua niciodată forma reprezentată de traducerea lui neoficială:

to post = a publica


  1. Postare:     se traduce direct din englezescul „posted text”. Nu are un sens în română, întrucât nu este un cuvânt nici 1% cu pretenţie de a ajunge la rangul de neaoş. Nu poţi să vorbeşti despre o postare. E trist. Te râcâie. Îţi taie din entuziasm. Şi tocmai d-aia…

 

postare = text publicat


Asa ca haideţi să tratăm limba română aşa cum ne este ea – o prietenă care ne ajută să îi arătăm celuilalt fix ce gândim şi, mai ales, CĂ gândim.

Deci, nu mai postăm – publicăm. Şi nu mai citim o postare, ci un text 🙂
Sursă definiţii: DEX Online.

Foto: Pixabay