Urmează o perioadă grea. Și nu mulți o să scăpați din asta. E ceva aproape la fel de popular ca revelionul însă, pentru unii, poate fi și mai scump decât mult-planificata petrecere de mai sus.

E o adiere americănească peste toate inimile consumeriste. Și se lasă cu inimi. O să vă aducă atâtea inimi încât, în maxim 12 ore de la încheierea zilei în cauză, o să începeți să publicați anti-bancuri despre subiect. Și tu, care citești acum.

Da, ne paște Valentine’s Day. Ziua Îndrăgostiților a rămas cu numele. În realitate, e ziua fanilor și-a heitărilor. Cadouri, inimioare, târguri, campanii, agitație, profit. Și nu poți scăpa de asta, dacă vrei să te bage cineva în seamă în acele grele 24 de ore. Trebuie să celebrezi cum trebuie, să arăți măcar o dată că tu ești pro sau contra sau să studiezi fenomenul. În principiu, va fi una din acele zile în care îți redescoperi prietenii.

Iubăcioşii păguboși. Sunt ăia care vor ca tot anturajul lor (inclusiv ăia cu care n-au mai vorbit din liceu) să știe că ei au gagică/gagic, pe care îl/o asociază unui buget calculat demult și depășit cu mult. Cadoul dat și reacția de la primire sunt elemente-cheie. De fapt, dacă moaca de la recepția cadoului nu e direct proporțională cu valoarea bonului fiscal din magazin, e nasol. Încheie glorios ziua cu diverse derivări din româneasca „și-altă data o s-o facem și mai lată”.

Cei iubiți și surprinși. Pentru ei/ele, întreaga zi înseamnă un pas de infarct miocardic. Încă de la trezire, șoc! – un mic dejun la pat. Apoi, uimitor! – flori la baie, lângă periuța de dinți. Spectaculos! – iubitele/iubiții au vorbit cu șefii și ei au liber azi că să se pupe-n oraș. Etc, etc.

Mai sunt și singurii din lume. Filozofii. Ăia care stau acasă. Se uită la un film mișto și speră. Ei încă mai cred că la anul își vor schimba statutul. Și vor profita din plin de portofelele care se golesc în avantajul partenerilor care-i fac vedete sociale.

Valentinii egocentricizaţi sunt cei căsătoriți. Logodiți. Concubini. Echivalentul găinii care se împiedică. Au o relație serioasă, deasupra prăpădurilor ăstora lumești și pentru ei, întreaga tevatură se calmează cu o chiftea personalizată sau cu un perete decorat de nume scrise din șampon. Ei se iubesc zilnic, n-au nevoie de o ocazie. Valentine’s e pentru restul lumii. Dar tot merge și-un cadou, că nu vor să pâră heitări.

Heitării neaoși (sau, uneori, doar întârziați) sunt românii ăia care nu suportă tot ce nu e românesc. Nu ne iubesc țara neapărat. Doar că nu le place lor nimic din alte perspective, fie că nu înțeleg, fie că e prea scump. Iar, în cazul de față, o să urle sus și tare că ne așteaptă Dragobetele după colț, aia e sărbătoarea, ăla e momentul. Huo, trădătorilor! Știți genul? Aceia care în câteva zile își uită total ideile, iar Dragobetele dispare încă de dinainte să îi vină vremea.

Heitarii avangardiști au început odată cu februarie. Știți pozele cu citate gen „bă, voi ăștia cu Valantains, alții au probleme mai grave”. Își promovează părerile, indiferent de public. Sunt ăia care o să fie sictiriți încă de pe 12 februarie și, cu cât se apropie mai mult sărbătoarea, cu atât se transformă într-un „v-am zis eu, fraierilor”. Dar și ei sunt stârniți de altcineva…

Triend siettării. Adică, da, corporațiile. Multinaționalele. Ăia care susțin și sponsorizează, cu fiecare ocazie, orice fel de sărbătoare. Nu trebuie să implice cadouri din prima. Asta se drege pe parcurs. Și ei știu că au heitări avangardiști și îi încurajează. Că sunt și ei public și ajută.

A, da. Mai sunt și ‘ntelectualii. Artiștii care n-au nevoie de calculator. Cei care citesc, văd un film complex, pictează, proiectează, scriu, cântă sau dezvoltă teorii în care încă mai cred. Dar ei nu contează prea mult, pentru că nu cumpără mai nimic.

Deci, ți s-a făcut de iubire? Ți-am luat banul.

  Foto: Pexels