Toţi visăm. Unii acasă în pat, alţii cu ochii deschişi, oriunde. Nu poţi controla decât o parte din visele astea, adică alea pe care le ai atunci când îţi fuge gândul în timp ce dai un mail şi uiţi unde ai rămas, când treci printr-o piaţă şi vezi ceva cunoscut, când mergi pe stradă cu o piesă veche în căşti, care te face să baţi ritmul cu degetele în geacă. Fix astea mici sunt fragmente din ziua ideală la care visezi.
Atunci când simt că se apropie ziua ideală, parcă zâmbesc fără să vreau. Ca în momentele când nu îmi îngheaţă faţa, dar un prim fulg îmi atinge obrazul a salut. Nu ştiu când am atins-o ultima oară. O preţuiesc prea mult ca să risc să nu pot să o duc până la capăt, doar pentru că îmi e prea teamă că, la un moment dat, sună telefonul, soneria, viaţa şi îmi spune vreuna dintre ele că am ceva de făcut.
Visele ţin fie de viitor, atunci când îţi doreşti prea mult să devii ceva ce încă nu eşti, fie de trecut, atunci când erai şi nu mai eşti. Ele sunt omuleţii ăia care îţi intră în cap şi îţi dau o palmă peste ceafă a ambiţie. Se putea şi mai bine. Dacă înţelegi, e bine. Dacă nu, tu tot o să ai senzaţia că parcă e, parcă se putea şi mai rău.
Cel mai frumos vis e ăla cu ziua ideală
Atunci când visezi să ajungi ceva, cumva, să câştigi câtva, înseamnă că ai un scop în viaţă pentru care trebuie să construieşti nişte strategii, apoi să te chinui să îţi iasă. Visul e mai mic, mai aproape, parcă uneori poţi să simţi cum intră pe uşă.
Eu visez la ziua ideală, aşa cum se repeta ea constant, în vacanţele din copilărie. Ironic, un copil crescut trei sferturi printre blocuri şi un sfert la ţară spune asta.
Mi se pare că ziua ideală a început să ia forma unui scop în viaţă. Aş vrea să îi urmez momentele măcar o dată, fără să îmi pese de responsabilităţi şi priorităţi. Mai greuţ.
Deci, zi odată care e treaba
Hai să îţi prezint un vis. Ca să începi ziua ideală, aşa cum o văd eu, tre’ să te bagi la somn devreme înainte. Ai nevoie să te trezeşti natural, undeva pe la 9 – 10. Fă tu calculele ca să îţi iasă minim opt ore.
Deschide ochii şi respiră. O dată, adânc. Apoi, lasă-ţi plămânii să facă restul de treabă. Soarele e lângă tine, în cameră.
Ridică mâinile şi întinde-ţi muşchii. Ziua a început.
Uită-te în oglindă. Fă câteva exerciţii, cât să simţi că ţi s-a trezit tot corpul. Pe vremuri, activităţii ăsteia i se spunea înviorarea de dimineaţă.
Priveşte-ţi plantele din geam. Udă-le. Zâmbeşte-le. Nu pentru ele, ci pentru tine.
Ieşi pe balcon. Deschide geamul şi simte dimineaţa. Uită-te puţin la viaţa care merge fără intervenţia ta.
Bea un ceai şi fă o listă. Ce ai poftă să mănânci azi? Notează-ţi ingredientele.
Scoate pernele şi plapuma pe geam şi lasă-le să se aerisească, pentru câteva minute. Tre’ să scapi de pielea aia moartă, care îţi cade în timpul somnului.
Scutură pe geam perne decorative şi pături. Vor mirosi mai bine.
Du gunoiul. Ai nevoie de aer proaspăt.
Mergi la piaţă. Nu super, hyper, ultra market. Piaţa. Acolo unde poţi să le pui întrebări babelor, poţi să te sfătuieşti cu un moş despre cât îţi trebuie şi poţi să iei chestii care chiar au miros. Alege varianta naturală de la orice ingredient poţi, inclusiv spanac, fasole verde şi altele.
Ia condimente vrac de la turci, arabi sau cine ştie mai multe despre ele decât un plic într-un raft.
Ia-ţi ceva în plus. Azi meriţi.
Transformă tot ce ai luat în preparatul ăla delicios, pentru care nu ai timp de obicei.
Fă ceva sezonier. Dă o tură de parc, ieşi cu sania, strică teancuri de frunze, culege flori. Orice.
Întoarce-te acasă şi bucură-te de masă.
E ziua ideală, aşa că nu ai nimic de făcut. Ia din bibliotecă o carte interesantă, cu o poveste care îţi sună bine şi citeşte. Toţi avem nevoie de poveşti.
Fă câteva exerciţii de seară.
Fă o baie caldă şi fugi la somn. Nu tre’ să verifici dacă telefonul are baterie. Era închis, oricum.
Între zile şi vise
Visez la ziua aia. Încă îmi e greu să îmi aduc aminte când am trăit-o, aşa cum e, pentru ultima oară. Priorităţile şi responsabilităţile, adică chestiile alea pe care le fac pentru că trebuie au întâietate. Ciudat. Parcă eu aveam prioritate în viaţa mea.
Ziua mea ideală e mai oldschool, vine din copilărie. Ar fi la fel indiferent de viitor. Ideea e să fie. Şi, chiar dacă e un scop, ar trebui să se repete cel puţin odată pe săptămână. Bine, fie, merge şi de două ori pe lună.
Tu? Cum e? Mai ţii minte?
