Prea se ia lumea de noi că vine vara şi ba ne dezbrăcăm prea mult, ba prea puţin. Ori arătăm prea bine, ori nu avem ce arăta şi forţăm nota. Dacă există ceva ce toate privim cum se întâmplă, dar niciuna nu poate schimba, atunci asta e cum se manifestă vara la femei. Că doar ştim toţi, pe lumea asta există oameni şi femei.
Nu degeaba roaba e de sex feminin, iar robul e folosit doar metaforic. La fel cum nu e întâmplător faptul că vara e singura perioadă din an când, în loc să mai scăpăm din produse, le adăugăm şi pe alea cu protecţie solară, pe sub care sperăm totuşi să ne bronzăm.
Vara e prăpăd să fii femeie. Cu cât e mai naşpa pentru noi, cu atât devine mai interesant şi îmbucurător pentru bărbaţi. Cel puţin, vizual vorbind.
Vara ne pierdem în produse
Cum ziceam mai sus, tot ce ştiam despre produse vara se întoarce cu susul în jos. Dacă până acum aveam un sertar din care foloseam trei zilnic, acum tre’ să căutăm la fundul sertarului, să vedem ce ne-a ajutat anul trecut şi să sperăm că ediţiile din anul ăsta sunt la fel de bune. A, şi să aibă SPF, ca să nu mai urle ăştia la toate televiziunile.
Pe mine vara mă bagă în ceaţă duşurile. Dacă, până acum, totul se măsura în unul sau două, vara recordurile pot să treacă de cinci. Facem duşuri calde că aşa ne-au învăţat părinţii şi reci, în acelaşi timp, ca să nu aibă efect doar până ieşim din cadă. Apoi, sunt produsele.
Viaţa mea cosmetică decurge destul de simplu. Loţiunea de păr, la 3 zile. Crema de ochi, de două ori pe zi. Anticeluliticu’ tot de două ori, iar cafeaua cu rol abraziv, o dată. Crema de corp – la fel. Apoi vin duşurile alea atât de răcoroase şi coborâte din rai, de ajung să epuizez stocul de produse folosite pe ziua aia şi să sper, după, că şi-au făcut ele un efect acolo. De multe ori, mă mulţumeşte şi senzaţia de placebo care mai rămâne în urma lor.
Vara la femei se vede la haine
Închise la culoare, nu, că atrag căldura. Nici galbene, ca să nu adune musculiţe. Mulate – poate, deşi orice nu e cu două măsuri mai mare nu e nici suficient de răcoros. Largi, da, dar trebuie să mai arătăm şi bine, că doar un an am muncit la tentativele alea de pătrăţele care se văd frumos din zare.
Multe dintre noi avem hainele grupate în funcţie de cum arată bine împreună şi cât timp petrecem în afara casei. Ne place să purtăm rochiţe. Doar că fix în zilele astea drumul nostru întâlneşte o alee cu muncitori care se bucură mai mult decât noi când am cumpărat rochia aia.
La finalul zilei, totul se discută cam aşa: există hainele alea de arătat bine şi alea comfortabile şi răcoroase. Piesele 2-in-1 intră în aceeaşi ecuaţie, dar sunt mai rare. Aşa că punem tricoul ăla bun, rochia aia vaporoasă şi pantalonii fini ca pana la spălat, apoi aşteptăm o săptămână până se strâng suficiente haine, le băgăm la maşină şi ne bucurăm din nou de ele.
Părul şi machiajul nu mai sunt ce erau odată
Părul nostru vara e un deliciu. Ba gras de la căldură, ba uscat de la soare. Firele aleg să se certe şi să se despartă de la vârf în sus mai rapid decât până atunci. Dacă mergem la mare, culoarea proaspăt aplicată din cutie riscă să curgă pe spate, până când sfărşeşte pe costumul de baie ăla nou. Uneori, nici nu mai are rost să fie vopsit. Oricum, îşi deschide culoarea şi apoi trebuie să aşteptăm câteva luni ca să revedem nuanţa aia mişto sub formă de moştenire genetică.
Parfumul, brusc, nu mai e bun. Trebuie unul proaspăt, că aşa zic revistele. Cel vechi şi preferat e sigur prea greu, prea cu alcool şi prea de eveniment, deşi până acum era bun şi la piaţă. Suntem femei stilate şi elegante şi trebuie să ne comportăm ca atare. D-aia cheltuielile casei sunt mai greu de motivat cum dau primele raze de soare cu potenţial de urme pe piele.
Ca să nu mai zic de machiaj. În mod normal, totul e simplu. Două pensule şi încă câteva instrumente – anticearcăn, fond de ten, iluminator, blush, ceva de ochi, rimel şi ceva pe buze. Odată ce bate soarele pentru câteva minute în direcţia noastră, toate nuanţele devin mai deschise decât trebuie. Luăm altele, dar şi cele noi tre’ să fie rezistente la apă. Sau măcar să se termine cu o apă rezistentă la orice. Şi, dacă nu curg odată cu prima tentativă de transpiraţie, atunci nu o să se ia nici la demachiat.
Şi cum e vara la femei?
Începe cu toate termenele-limită posibile pe pământul ăsta. Nu mai avem timp să slăbim, pentru că trebuia să o facem până acum, deşi vara e singurul sezon în care roşiile cu brânză nu par ieşite din comun. Programul de eliminat păr de pe aproape trei sferturi din corp (inclusiv faţa) trebuie făcută mai des şi mai cu spor, pentru că orice urmă de bronz o să se asorteze cu nişte puncte mici şi albe. Căpătăm pistrui în plus şi nuanţe uniforme în minus, pentru că ne bronzăm chiar şi când plimbăm căţelul.
Să mai zică cineva că vara la femei e totul simplu. Da, ne dezbrăcăm şi cam aia e. După multe pregătiri financiare, dermatologice şi psihice. Dar suntem femei. Deşi ni se zice sexul slab, găsim noi un sens bun şi în denumirea asta. Dacă vrem, ciocnim şi-un cocktail care se asortează cu rochia. Pentru că putem, dar ne place să ne şi plângem câteodată. Aşa ne descărcăm noi.
