Un concert MUZE în centrul Bucureştiului poate fi descris în multe feluri. Însă, atunci când eşti acolo, în faţa unei scene de pe care se cântă sentimente, păreri, trăiri, cam începi să dansezi. Şi să cânţi şi tu. Şi, mai apoi, să nu îţi dai seama când exact ai reuşit să răguşeşti şi cum de nu te dor muşchii de la ţopăit.
Fetele din proiectul MUZE, adică Undercover, EnerGIA, Gani, MGee şi Liry au avut un concert, vinerea trecută, în centrul Bucureştiului. Nu e primul lor show, dar e cel care se cerea făcut, după ce le-a apărut albumul. Și a fost ăla care naște așteptări: vrei să vezi o privire, atunci când ţi se cântă un vers, dar una care se uită la tine şi zice şi ascultă aici, că aşa e.
S-a cântat cu bis, cypher, invitaţi ca Miru şi cu zâmbete, dar din alea mai rap, cu tâlc sincronizat cu versurile. Acel concert MUZE a fost, cumva răspunsul la întrebarea pe care ne-o puneam toţi cei de acolo în gând: Cum e, de fapt, echipa în faţa unui microfon, atunci când trebuie să transmită mesaje, nu doar să cânte?
Timp de aproape două ore, fetele au transmis mai mult decât au cântat. Detaliile tehnice nici nu prea au mai contat. Şi au făcut totul atât de expresiv încât parcă îţi venea să te duci la ele şi să le feliciţi personal, dar parcă nu îţi venea să strici vraja. Dar totuşi…
Ce înseamnă pentru voi proiectul MUZE?
Gani: Totul a însemnat o evoluţie şi o provocare pentru mine. Am ieşit foarte mult din zona de confort cu albumul ăsta. Am experimentat. Am făcut şi piese r&b, dar şi reggae, trap. Ne-am influenţat fiecare una pe cealaltă şi cred că se simte. Albumul ne-a ajutat să ne descoperim pe noi, ca femei, ca prietene şi ca artiste. A fost o experienţă totală.
MGee: Proiectul ăsta înseamnă aproape doi ani din viaţa noastră, doi ani de cele cinci despre cele patru. Înseamnă foarte multe emoţii, sentimente investite, bani, timp, foarte multă dragoste şi sprijin din partea celor dragi – ştii tu, faza aia cu îi mulţumesc mamei mele pentru sprijin, le mulţumesc prietenilor şi tot aşa.
Pentru mine, proiectul MUZE înseamnă un traseu iniţiatic pentru maturizare. Am mai zis chestia asta, dar e cea mai bună definiţie pe care pot să o găsesc. Am învăţat multe chestii despre mine şi despre muzică alături de fete.
Undercover: Albumul MUZE a însemnat debutul meu oficial cu un material. Proiectul MUZE înseamnă surorile pe care nu le-am avut niciodată. Este evoluţia feminină.
Liry: Am spus şi o să o mai spun: pentru mine MUZE este o ardere a etapelor pentru valurile următoare de fete, care vor face o treabă din ce în ce mai bună decât noi. Noi doar am deschis uşa pentru următoarele valuri de fete.
EnerGIA: Ele sunt prietenele cele mai bune cu care râd, plâng, fac caterincă, mă cert, mă sfătuiesc, cresc, tot. Dincolo de asta, MUZE e un concept care e peste oricare dintre noi.
Sperăm să fie un început al unității în rapul românesc feminin și să inspirăm cât mai multe fete să aibă curajul să își urmeze chemarea, indiferent de domeniu. Și nu numai fete; orice copil sau adult ce are un vis. Se poate.
Care a fost piesa cea mai grea, din punct de vedere emoţional?
Gani: Nu ştiu dacă există o piesă grea. Dar sunt piese pe care poate că nu le-aş fi făcut solo, pentru că nu aş fi avut curajul să adopt sound-ul respectiv. Sunt piese ca O să fie bine. Dar, la final, mi-a plăcut ce a ieşit şi a fost bine. Asta e tot ce contează.
MGee: Îmi vine în minte o piesă care încă nu a apărut. E posibil să fie pe materialul următor. E o piesă pe care am avut-o în minte încă de la început şi până aproape de momentul lansării. E o piesă pe care nu am reuşit să o scriem sub nicio formă în perioada asta, pentru că ni s-a părut că niciodată nu e aşa cum trebuie.
E o piesă care vrem să exprime ceva anume. Am găsit acel ceva, în mare parte, acum trebuie doar să îl punem pe hârtie într-un mod drăguţ şi să fie bine. E bine deja oricum.
Undercover: Fiecare piesă în sine a fost greu de lucrat, pentru că există perspective şi chichiţe şi toate cele. Fiecare a avut povestea ei grea. Niciuna nu a ieşit uşor. Muze a avut cea mai mare încărcătură emoţională – fiind prima, o să rămână acolo, într-un loc special.
Liry: Cred că O să fie bine a fost cea mai grea. Mie mi s-a părut, la început, aiurea pentru că sună banal. Dar, în momentul în care eşti pe scenă cu alte fete care cred în ce spun, apare o forţă acolo. E un vibe. Am ajuns să cred în chestia asta. Cred că o să fie bine, pentru că facem noi să fie bine.
EnerGIA: Pe mine, sincer, mă dărâmă Acasă de fiecare dată când o ascult. E atât de caldă, cântată și scrisă din toată inima; chiar mi se face pielea de găină încă de cum începe piesa. Dar, la fel de sincer, toate piesele de pe album au încărcătură emoțională maximă, pentru că sunt direct inspirate din experiențe personale.
Chiar și Păsări de noapte, bucata mai complexă de storytelling, are câte ceva din trecutul fiecăreia în strofe. E și unul dintre motivele pentru care numele materialului e O să fie bine. Nu a fost ușor în trecut pentru niciuna, dar de-acum știm sigur că o să trecem peste toate.
