Eşti artist adevărat atunci când te descurci (Miru)

Miru e cântăreaţa din rap. Nu trebuie să asculţi prea mult ca să o recunoşti. Apoi, îi descoperi numele după ce întrebi tot tu de ea. Am ascultat-o pe strofe şi refrene. Aşa că următorul pas era cel natural – am luat-o la întrebări.

Mă aşteptam să îmi spună poveşti clasice, despre cum ea vrea să ajungă pe scene mari, iar faptul că a pornit din rap e doar o coincidenţă.. Nu a făcut-o. Aşa că vă prezint, mai jos, rezultatul.

Monica scrie: Îmi place foarte mult vocea ta. Faci parte din underground.

Miru: Da. M-am îndrăgostit de underground şi i-am rămas loială. Îmi place cum se lucrează, îmi plac oamenii cu care se lucrează. Am întâlnit oameni faini peste tot. Însă, fiind o fată crescută între băieţi, prin cartier, a fost un mediu pe sufletul meu. Toată lumea are spiritul liber şi se aduc contribuţii din toate părţile. Şi se fac proiecte faine. Adică ne întâlnim la studio, mai aude cineva, mai cere vreun refren. Suntem o familie.

Şi în turneee la fel şi câteodată eu le zic prietenilor că suntem ca în tabără.

De ce ai participat la Vocea României?

Chiar dacă sunt în underground, am început cu piesele cover, cum începe toată lumea şi muzica de bază e muzică uşoară. Sunt super adaptabilă – pot să cânt şi pe rock, şi pe r&b. Chiar şi populară. Vreau şi eu mainstream, radio. Dar o muzică diferită faţă de acea comercială.

„Toată lumea a cântat într-o bodegă”

Cânţi după note sau ureche?

Da, sunt urechistă. Dacă îmi pui partitura în faţă s-a terminat. Am avut o tentativă să mă apuc de lecţii de pian, însă m-am plictisit foarte repede. Acum, la 25 de ani, vreau să mă apuc de un instrument – pian sau chitară sau tobe. Dar sunt mult prea grele. Însă mă descurc, am noţiunile de bază – gamă, ton, semiton, terţă şi toate cele. Pot să ajut, la rândul meu şi să schimb din pam pam în param pam.

Oricum, până la urmă toată lumea a cântat într-un home studio şi toată lumea a cântat într-o bodegă unde aveai doar un microfon pe fir şi un monitor care te lăsa din când în când. Eşti artist adevărat atunci când te descurci şi fără. Mie mi s-a întâmplat şi la un concert de cover-uri, şi când cântam karaoke să mă lase microfonul. Eu sunt adaptabilă, asta mă defineşte.

Care e cea mai frumoasă parte a concertelor?

Pentru mine bomboana de pe tort e la părţile de a capella, când e toată lumea cu tine. Atunci e senzaţia că e ecoul tău în public şi ţi se face pielea de gâină. Cel puţin la Arene am rămas fără cuvinte. Şi îmi place asta mult în concerte pentru că, orice ar spune lumea, se potriveşte să dai un a capella şi într-un concert de underground, mai ales pe refren.

E momentul ăla când e liniştea supremă şi toată lumea cântă cu tine, mai ales pe partea melodioasă.

Când o să vedem un material Miru?

Eu sper că în curând. Nu am o dată, momentan nu m-am ocupat de proiectul personal. Sper că o să înceapă în curând. Habar nu am cum va fi. Mi-ar plăcea să fie un proiect pornit de la zero, care să îmbine şi underground, şi comercial.

Va fi bazat pe mult bass, asta îmi doresc. Dar şi partea de comercial să fie una de bun simţ. Nu aş putea să cânt toate chestiile comerciale, dar nu pentru că nu pot, ci pentru că nu îmi plac. Vreau ca proiectul meu să îmi placă – mă inspiră, am idei, îmi dă un vibe.

„E ca în terapie”

Cum se întâmplă la tine actul de creaţie?

Aici şi acum. E ca în terapie. Pe mine mă interesează să transmit emoţii.

Atunci când ai fost la Vocea României ai văzut şi partea neagră a presei cu un scandal. Ce impact a avut?

M-a întărit foarte tare atunci. Cred că lumea ar trebui să treacă peste, pentru că eu am făcut-o. Eu m-am redresat total şi am luat-o ca pe cea mai mare experienţă de viaţă, care m-a ajutat pe mai multe domenii.

Pe mine tot ce m-a durut în toată chestia asta cu presa nu a fost impactul asupra mea. Pe mine m-a deranjat impactul pe care l-a avut asupra alor mei. De fiecare dată când se aduce vorba de chestia asta, pur şi simplu, se dezgroapă un schelete din dulap şi mama, din când în când, mai citeşte vreun articol prin ziar.

Pentru ei a fost solicitant emoţional şi nu aş vrea să mai treacă prin chestia asta. Le-am spus că, dacă e să se dezgroape mortul, cum se spune, o să înfrunt chestia asta cu capul sus, aşa cum am făcut-o. Nu e ca şi cum a fost o chestie pentru care nu am plătit. Nu datorez absolut nimic nimănui.

Ai păstrat legătura cu cei de la Vocea României?

Am mai vorbit şi cu Tudor Chirilă, şi cu Smiley. Dar, momentan, nu am găsit eu un film neapărat pe care să merg. Ştiu detalii ale proiectului Miru, dar nu concrete.

Ce îţi place să mai faci din domeniul artei?

Îmi place să fac orice. Am fost şi în film cu vlogging-ul, pictura. Dacă mă chemi să pictez în parc, mergem. Îmi place grafitti-ul – să fac tag. Am stat ceva timp să îmi fac un tag, care e şi autograful meu.

Îmi plac scratch-urile. Vreau să îi spun lui DJ Gaga să mă înveţe să fac scratch-uri. Mă mai lasă în unele concerte. Săracii oameni.

Care e hobby-ul tău ciudat?

Am, la propriu, nişte cutii cu amintiri în care, periodic, adaug lucruri. Chiar dacă aceste cutii sunt la Piteşti, le colecţionez şi în Bucureşti. Absolut tot ce îmi place. Am papionul lui taică-miu de când a fost ginere sau invitaţii de nuntă de dinainte să fiu născută.

Miru ar cânta cu…

Care e cea mai amuzantă amintire din concerte?

A fost astă vară, în turneul Vara Bahaos. La Constanţa, înainte de concert am căzut în canal. Treceam pe lângă fani, oameni care urmau să meargă la concert şi mergeam pe un trotuar. Şi mergeam eu în capăt de rând şi căzusem.

Noroc că stăteam la 200 metri de cazare. M-am dus şi am băgat direct în cadă piciorul cu care căzusem, cu tot cu încălţări. Când m-am întors la concert, ziceai că am jucărie piuitoare la un picior. Râd când îmi aduc aminte. Şi Samurai şi DJ Gaga râd când îşi aduc aminte.

Cu cine ai colabora? Mă refer la cineva la care noi nu ne-am gândi niciodată.

Nu mi s-a pus în viaţa mea întrebarea asta aşa. Cu Paraziţii sau cu Mihai Mărgineanu sau cu Subcarpaţi. Şi cu Macanache.

Îmi place şi stilul misterios al lui Chimie. Mi-ar plăcea groaznic de mult şi să colaborez cu CTC.