Există anumite situații sau subiecte de discuții, în viață, în fața cărora poți fi ori precaut, ori inconștient, în funcție de vârstă și părerea brută a fiecăruia. Uneori, contează și experiența socială. Mai ales a mea, care mă pregăteam de un serviciu. Adică îmi croiam un fir din drumul către el.

Și tocmai mă decideam să încep lucrul într-un domeniu șic și promițător, dacă m-aș fi luat doar după prezentarea viitorului meu șef. De fapt, aş fi înţeles şi de ce susţinea a fi aşa, dacă aş fi priceput mecanismul din spatele unui program, cum ar fi cel de asigurare medicală.

Șansa mea a fost mama

Fire prevăzătoare și calculată din fire, adică total opusul jurnalistei puțin cam prea tupeiste, m-a luat la o vorbă cu aplicare pe un studiu de caz: MediHelp International. Cum vacanțele erau plănuite cu minim șase luni înainte, ca să putem defini un AMR clar, urma și inițiativa despre care ea o vorbea că fiind una „necesară”, iar eu o vedeam că pe „un moft, că doar nu mi-oi rupe eu vreun picior, când cea mai gravă problemă a mea de sănătate a fost să îmi cadă o unghie de la mână. Asta dacă scoatem din calcul bolile copilăriei.

Oricum o dădeam la întors, era oră de „școală”. Termen contradictoriu cu sufrageria dragă a casei. În mintea mea se derula o lecție de fizică cuantică, pe fundal de Rahmaninov.

Prima lecție: trebuie studiat planul de asigurări. Care nu e doar o foaie pe care bifezi tot, că să fii sigur că n-are cum să cadă nici măcar un avion peste ține, în timp ce te plimbi cu barca. Nu. Era mai mult de atât: o asigurare de sănătate internaţională cu un centru de urgenţă şi asistenţă, disponibil non-stop, dar si cu preţuri stabilite pe game de vârstă. Limita de acoperire a poliței: 2,5 milioane euro. Cu alte cuvinte, puteai să ai nevoie chiar și de evacuare aeriană. Medihelp International ți-o oferea.

Discuția ar fi mers și mai departe, dacă firul ei nu s-ar fi despicat, la un moment dat

Acolo unde mama vedea posibile situații, eu construiam scenarii, reportaje, știri prin corespondență. Un potențial terorist, cu un cuțit în mână, care îmi acordă un interviu exclusiv. O mamă de interlop, gata să dezvăluie, pe tot globul, ce face fiul risipitor. Un copil cu bale pe bărbie, care învață un citat din „Nașul” de la mă-sa. Însă, după vreo oră a trebuit să recunosc că da, ar fi nasol dacă nu dăm niște bani că să ne asigurăm că ne descurcăm, decât să nu facem față într-un loc necunoscut, în care puteam să vorbim noi toate formele de engleză existențe pe piață, că tot am fi fost puse în situații dificile. Și, vorba ei, mai bine ne cheltuiam banii pe haine, decât pe doctori.

Mama continuă în ritmul ei. Eu la fel. Două femei cu veleități total diferite, din generații cu minim două decenii între ele și, parafrazând un filozof român ușor ironizat, discuția asta era că și cum ai găti lasagna pe un bloc de desen. Ea îmi explică așa cum trebuie, eu urmăream, cu toți neuronii care mai rămâneau după vacanțele spontane. Până când…

-Dar tu nu știi de ce îți zic eu toate astea.
-Da, că să luăm în calcul orice s-ar putea ivi pe parcursul călătoriei noastre.
-Nu, Monica. Nu. Eu am luat o decizie bună și pentru ține. Dar e un motiv în plus să facem asta.
-Care?
-Mergi singură în vacanță. În Armenia, la fata aia.
-Uau. Super. Mai zi-mi o dată ce ar trebui să știu.
-Tu poți să nu știi nimic. Eu ți-am explicat. Dacă e ceva, mă suni. Trebuie să semnezi și, în principiu, am acoperit orice. Că doar abia am vorbit.
-Inclusiv răpiri în vederea unor experimente psihologice? Poate află vreo societate secretă că-s jurnalistă, crede că știu prea multe și vrea să facă vreun efect Pavlov pe oameni. Ne asigură ei?
-Nu, dar tare aș vrea să scrii despre chestia asta. Ar ieși o poveste bună. Cred că ți-aș citi-o.

Și acum vă întreb, neștiind toate aspectele problemei, ce înseamnă să fim precauți sau inconștienți, de fapt?

*Acest articol participă la SuperBlog.

Foto: Dreamstime.com