În ultimul an, cred că am auzit zeci de conversaţii despre cât de repede trece timpul şi cum se întâmplă asta mai rău ca niciodată.
Şi sunt de acord. Doar că şi noi îl împingem de la spate.
Suntem toţi adulţi şi, uneori, avem cam aceleaşi supărări. Intrăm în casă, după o zi în care am făcut multe şi ne lovesc altele pe care trebuie să le facem.
Avem două zile libere într-o săptămână şi le-am comprimat într-una şi jumătate, pentru că cealaltă parte rămasă e de pregătire pentru următoarele cinci.
Orele pe care le avem, în fiecare seară, parcă şi dor puţin, pentru că se umplu uşor şi, apoi, dispar.
Ironic, într-o eră în care suntem înconjuraţi de fel de fel de produse şi ustensile care ne ajută să nu ne mai batem capul cu diverse lucruri neimportante, suntem din ce în ce mai ocupaţi, agitaţi şi obosiţi.
Planificăm, prioritizăm şi optimizăm aşa mult încât timpul începe să râdă de noi. Ne-am pierdut în viaţa de adulţi.
Ţi-ai dorit să treacă timpul repede?
Arată-mi omul care nu şi-a pus întrebarea asta, care nu îşi reproşează cât de puţin că nu asta şi-a dorit de la viaţa de adult şi deja încep să mă gândesc să îi iau un interviu, pentru că sigur are o meserie de admirat, nu un job de menţionat în discuţii.
Oamenii pentru care timpul nu trece aşa repede, nu doare, nu e rău sunt cei care au învins viaţa asta. Cei care nu au hobby-uri pe care le amână, ci au pasiuni pe care au găsit un mod să le trăiască. Aceia au învins timpul.
Şi atunci, ce facem? Cum ne revenim? Îţi propun ceva.
Hai să tăiem cu sânge rece tot ce ne împiedică să trăim. Hai să rupem din tot ce trebuie şi să lăsăm ce vrem. Aşa o să putem să ne bucurăm şi de un drum, un eveniment, o activitate casnică sau orice mai considerăm obositor, şi de noi.
Atunci când spui ceva cu voce tare, îţi dai seama dacă e o idee bună sau nu. Aşa şi cu foile. Până nu faci o listă, nu vezi, de fapt, cât timp ai putea avea, dacă îl îngrijeşti puţin.
Eu ştiu de unde să tai şi ce să urc. E vremea scrisului de ceva timp. Tu cu ce începi?
Foto: Pixabay.
