Ești în pat cu el. Fericită. Satisfăcută. Iubită. Un copil răsfățat între lenjerii de pat. O declarație de loialitate. O promisiune nespusă.
Cercetezi totul în jurul tău. O cameră fadă, că în pozele cu efect „macro”. Niște haine, cărți și tablouri triste, care își acceptă soarta de obiecte devenite neimportante, în față unui așternut biruitor, care vă ține, cu grijă, pe amândoi. Te uiți atent la voi. Un cap pe piept, apărat de o mână pe păr. Lângă tine, un soldat care te sprijină în față pernei, de parcă i-ar striga: „uite, fraiero, nu mai e nevoie de ține”. Iar noaptea continuă, blândă că într-un magazin de lenjerii turcesc. Adormi zâmbind. Totul a fost aproape perfect până aici. Și ai fi radicală, ai spune până la capăt că trăiești o mostră din viața ideală, dacă n-ai ști că idealul nu prea există.
Te trezești. Întuneric. Cald și frig, în același timp. Liniște, dar ești convinsă că ai auzit ceva. El doarme, suficient de departe încât tre’ să îl cauți cu privirea prin așternut. Când a fugit? În fine. Nu contează. Doarme ca un prunc.
A trecut o oră. Sau un minut. O mână amorțită pe ține susține un corp dominat de ceva deranjant. Sforăie. Puțin. E încă dulce. Te feliciți în gând că ai lăsat deoparte celelalte lenjerii de pat pentru aceasta. Parcă stai așa de o săptămână. O mână grea, drăgăstoasă și momentul când realizezi că, indiferent cât te-ar incomoda, vrei să stai așa. N-ai vrea să deranjezi așa delicatețe de somn. Într-un final, dormi.
A mai trecut o oră. Sau alt minut. Haos. Aglomerație. Ce se întâmplă? Prințul tău domină cea mai scumpă dintre prețioasele lenjerii de pat, că pe un câine prost. E frig. Iar el se opune, ca într-un film cu bătăi, că tot zicea că îi plac astea. Da, nu e perfect, nu sunteți „pe același film” în totalitate, dar dacă nu v-ați completa, n-ați avea ce învăța unul de la altul. Dar de ce, brusc, a luat în stăpânire delicatul tău așternut în totalitate?
Cum să dormi așa? Dacă ar apărea acum, aici un magazin de lenjerii, le-ar lua pe toate și le-ar face teanc lângă el. Cât egoism! Și tu ai pijamaua aia mică, sexy, în care îți e cald doar o săptămână, în iulie. Gata! E patul tău, iar el, oricât de special ar fi sau s-ar crede, e un musafir și trebuie să îți cedeze jumătatea ta de lenjerie. Ba chiar mai mult. Nu știi după cât timp și cum ai reușit, dar dormi iar.
Dimineață. Soare. Lumina. Prințul se trezește zâmbind.
– Ce faci, baby?
– Bună dimineață, prințeso! Voiam să fac o cafea. Ai dormit bine?
– Da. Nu. Da, normal. Am visat puțin urât.
– Am văzut. Te-ai foit, m-ai tot mișcat, ai tras la un moment dat pătura de pe mine, parcă o făceai cu ură, așa. Dormi cam urât. Dar te accept așa cum ești.
Foto 1: Lenjerii ieftine
Foto 2: PentruPat
