Cine-ar fi crezut că un text ca ăla ar avea continuare? Eu una, nu. Nu după o vacanță în București, unde pică curentul doar când vine Apocalipsa, adică odată la câțiva ani, ori după ce (mulţumiiiim, primaru’) am trăit să văd 2.20 pe tabloul de curent. Şi nu doar la 3 dimineața, cu toate electricele închise.
De atunci evoluai, la fel că și comuna. Am ucis ceva viespi, dar atentau la alte geamuri decât la cel al cuibului meu aproape nederanjat. Dar tot am trăit să văd niște insecte dubioase: aripi, coadă ascuțită și dungă roșie pe mijloc. Aveau prea mult sânge-n ele sau le era frică de deochi ? Că unele au dungi albe.
A venit, mai devreme, prima furtună de vară. D-aia cu vânt de tornadă și nori gri spre negru, de parcă satul era luminat de vreun neon prost.
Dar acum e diferit. Am vreo două suflete noi pe care tre’să le „entertain„, am părăsit feeria Cosmote-ului și în loc să îmi deplâng soarta, mi-am petrecut romantica seară cu o cărțulie pe care o consideram idioată.
Totuși, Doamne-Doamne a dat furtună. Dar, cum ne pregătim de vot, tot vina primarului e că adorm eu cu japca înainte de normă. Nu trebuia să sune la electricianul ăla oropsit, de lucrează pe ture, să-l trimită în cabina cu multe fire din curbă, că să rezolve? Ce-i asta, să îmi scriu eu textele pe foaie, într-un loc aparent mort? Și fără să am eu „Dor de mare” pe fundal? Să sufăr doar eu că spălatul pe dinți va fi cu apa minerală? Sau să nu încep să visez pe vocea lu’nenea psihologu’de la radio, pentru că vorbește el atât de rar încât mă trage la somn?
Oricum, de la primul text pe foaie nu-mi mai e așa frică de insecte (exceptând cele de mai sus și albinele cu fund triplu, care le atârnă). Parcă deja trăiesc în simbioză cu molia de pe becul lanternei: face umbră fix unde trebuie. Iepurii nu mai au gânduri de evadare, nu aflu dacă am picat vreun examen, poate am chiar șanse să adorm cât încă e „azi”.
După cum nu cred eu că ating gloria primului text fără taste (că nici Michael Jackson nu și-a bătut recordul lui „Thriller”), las omenirea să doarmă în decorul de film de groază prost. Și mă simt specială, spre deosebire de vecini, că măcar nu tre’ să ies din casă, undeva unde pot fi șobolani sau dihori – după noroc, că să îmi golesc vezica.
[textul a fost scris acu’ vreo două zile, pe la 11 noaptea, după furtună]
P.S.: Localnicii sunt curați. Nu a fost curent nici a doua zi, iar când m-am dus să îmi cumpăr doza zilnică de țigări, era la chioșc și bețivul satului…aaaa, pardon, al aleii. Starea lui e ușor de dedus, așa că și-a făcut intrarea în forță:
– În primulrând, bună seară (era după-amiază). Am sunat la ei. La oră 6 o să ne dea curent.
– Așa ți-au zis ei?
– Nu! Așa le-am zis eu! Aoleu, nu m-am spălat pe cap de 14 ore.
Foto: free images
