Scriitorii nu sunt doar în cărţi. Iar arta nu înseamnă o singură zonă. De aceea, lansez azi o rubrică bogată, după cum estimez şi, mai ales, surprinzătoare. Şi totul începe cu un interviu cu Samurai.

De ce interviuri? Aici vor fi oamenii care pe mine m-au impresionat, care au luat barierele, au dat cu ele de pământ şi au creat artă în afara oricărui patern. Fie că au combinat mai multe domenii sau, pur şi simplu, le-au dat un aer nou celor deja bătătorite, aici veţi putea citi despre oameni care îşi merită titlul de „artişti”. Pentru că arta înseamnă frumos.

De ce Samurai? Oricine l-a ascultat măcar o dată a rămas cu minim câte un citat/piesă. Reuşeşte să combine imaginea dură de rapper cu expresivitatea unui scriitor. Pentru că e real.

Monica scrie: Cum se naşte o piesă de-a ta?
Samurai: În ultimii ani am scris doar pe instrumental… Deci,  o piesă de-a mea începe cu alegerea acestuia. Se zice că în primele patru (parcă) secunde de audiţie îţi dai seama dacă acela este instrumentalul pe care urmează să faci o piesă, iar la mine exact aşa se întâmplă. Sunt beat-uri care îmi transmit ceva încă de la primele secunde şi, de obicei, pe alea le aleg. Apoi, fie am deja în minte o temă (un subiect pe care urma să-l abordez), fie îi caut atunci o temă… Sau mă apuc direct de scris şi văd unde mă duce….
Îmi place să termin textul în ziua respectivă, chiar dacă poate dura de dimineaţa până noaptea târziu… Îmi place să profit de momentul acela care s-a creat…
 
După ce am textul, îl repet câteva zile, până ajung să îi cunosc fiecare pronunţie sau inflexiune. Apoi, merg la studio să înregistez vocile. Vocile i le trimit producătorului care a făcut instrumentalul. El face structura şi trimitem totul la Karie „magicianu'”. El ne trimite o primă variantă, îi zicem dacă mai sunt modificări de făcut şi cam aia e…
Cât eşti rapper şi cât scriitor?
Cu un oarecare iz de glumă, în timpul săptămânii sunt mai mult scriitor. În weekend, la concerte, sunt rapper.
Cine/ce te inspiră?
În primul rând, viaţa pe care a ales Dumnezeu să o duc. Locurile în care mă poartă chiar şi când stau zile întregi în casă. Mă inspiră ce mi-e dat să vad, să simt, să gust sau să ating. Nu e vorba că viaţa mea e mai specială decât a altora, de unde să ştiu asta? Fiecare o trăieşte pe al lui… E vorba de cât de mult preţuieşti momentele astea rapide pe care le traim pe pământ.
Ce planuri ai cu muzica în perioada următoare?
Urmează să scot albumul „Dedicat suflet şi trup” (cel de al doilea album solo al meu) în luna martie.
 
Pe lânga asta, merg în aproape fiecare weekend în concerte cu El Nino, pentru că sunt puturos şi prefer să merg în calitate de  invitat, decât sa organizez propriile concerte. Din păcate, asta e realitatea şi nu mă ascund. 
Spre sfârşitul anului urmează să mai scot un album în colaborare cu El Nino! Avem deja vreo 7 – 8 piese scrise şi înregistrate şi sună foarte şmecher!
Ce ritualuri/obiceiuri ai fără de care nu ai putea să scrii?
Asta e partea buna în toată treaba asta, că poţi practica scrisul oricând, oriunde. Dacă îţi exersezi mintea, nu ai nevoie nici de pix şi foaie… Poţi reţine direct!
Cu toate astea, sunt destul de tipicar câteodată. Trebuie să fie ordine în camera în care scriu. Câteodată, am nevoie de o duşcă să mă relaxez, nu ştiu… Chestii de genul, dar nu tot timpul şi nu cred că există ceva fără de care nu aş putea să o fac. Există doar ritualuri care fac lucrurile să se întâmple mai uşor.samurai 2
Cum decurge o sesiune de studio?
Sunt un om destul de agitat. Odată ce ies din casă, sunt mereu grăbit, nu știu de ce. De obicei, plec pe la 10 dimineața de acasă. Ajung la studio, ascult repede ce-am mai tras înainte sau ce a mai lucrat Karie. A, îmi iau mereu de la magazin o apă și o mare cafea, care mă face să mă agit și mai tare. Trag ce am de tras, scot export-uri, iau proiecte, mi le trimit sau i le trimit cui trebuie și fug înspre casă, în speranța că o să fentez traficul infernal de după ora 5.
Ce ar trebui să ştie publicul despre rap şi nu ştie încă?
Oricine poate face rap și oricine poate face sute de mii, chiar milioane de vizualizări, dar asta nu-l face un rapper bun. Copiii din ziua de azi consumă foarte multă muzică de orice fel, de aici și traficul și multele vizualizări. Dar ei nu au niciun reper. Habar n-au ce e ăla rap și, cu atât mai puțin, nu pot face distincția între un rapper bun și unul slab. Dacă turma zice că e bun, merg și ei
cu turma, să fie la modă. Sau să nu pice de fraieri la școală.
Cât de personale sunt versurile tale?
Versurile mele sunt lacrimi de fericire. Dacă un necunoscut te vede plângând, va crede automat că eşti trist. Dar oamenii plâng din diverse motive. 
Îţi plac continuările (piesele „Lucy”, „Din Rai”). De ce?
Seria „Lucy” s-a încheiat odată cu „Lucy 2”. Dar Lucy personajul, motivul, încă apare în versurile mele. M-am atașat prea mult de ea să încetez a-i scrie…
Cât despre „Din Rai”, atâta timp cât următoarea piesă va fi mai mișto decât cea anterioară, cred că vom continua seria. De ce? Pentru că ne place prea mult ideea de a „ridica mașina și a ajunge în Rai” (fără să sări de pe vreun pod și să o mierlești).
Ce înseamnă pentru tine, acum, perioada Paranoia 13?
Perioada de care vorbești a coincis cu adolescenţa mea și a fost cea mai tare adolescenţă pe care puteam să mi-o doresc. Am trăit un vis cu frați și iele, cu marea la picioare și vise mari, ce păreau de neatins. Deși drumurile ne-au dus în locuri diferite (geografic vorbind), abia aștept să ne revedem, pentru că marea o să rămână tot la picioarele noastre, ielele au devenit între timp nevestele noastre dragi, iar visele nu vom înceta niciodată să ni le urmăm! 
Ce înseamnă să ai succes în rap?
Înseamnă să treci proba timpului și să rămâi în joc, după atâția ani. Muzica ta să evolueze odată cu ține și să îţi rămâi real ție. Ca în orice altă meserie, trebuie să înveți să-ți și vinzi produsul, așa că ai face bine să conturezi ceva frumos, de care oamenii chiar au nevoie. Iar cât o să fii dispus să alergi și să muncești, atât o să primești și înapoi.
Foto: facebook Samurai.