Când eram mică, mă băteau ai mei la cap să gândesc înainte să vorbesc. Nu știau ei că o să mă fac mare și o să trebuiască să gândesc înainte să citesc, nu să iau de bun ce pare demn să fie luat de bun. Şi doar pare.
Există atâtea informații false peste tot încât, dacă doi oameni susțin adevăruri opuse despre același lucru, amândoi au dreptate.
Cele mai pertinente informații pe care le-am auzit eu vreodată au venit de la medici specialiști. Erau sub forma, „dar…„. Parcă sunau a ceva ce citisem pe net, din „surse cu autoritate”. Dar explicau total opusul. Și aveau sens. Să vă spun de când m-am dus la doctor pentru că mă durea ceva, Dr. Google spunea că sunt caz de operaţie şi problema s-a rezolvat din alimentaţie? Sau de când i-am spus medicului ceva ce citisem şi a zis că e prima oară în viaţa lui când aude şi că nu are nicio logică informaţia?
Ia să vedem, ce surse de informație sunt mai la îndemână, dacă vrem și noi să aflăm una-alta?
Wikipedia
Acolo oricine poate aduce modificări asupra informațiilor și sunt apreciate de comunitate, care e recunoscătoare pentru contribuție. Da, publicarea lor necesită o aprobare.
Dacă o gândești la rece, asta înseamnă că, la final, trebuie să convingi un om ca tine că ai dreptate. Oamenii de vânzări sunt buni la asta.
Acolo site-urile se bat ca să îți demonstreze că merită să fie considerate răspunsuri la întrebările tale. Asta nu înseamnă neapărat că sunt corecte și pur adevărate. În schimb, sunt complete, cu un link extern pentru sursă și unul intern pentru promovare, au titluri puse în ordine și cuvinte-cheie care să îți amintească despre ce te interesezi, dar să nu te enerveze. Toate astea vin în varianta cea mai internet-acceptabilă.
Apropo, mai zice cineva „internet”? Că și termenul ăsta marca separarea digitalului de realitate. Nu cred, totuși.
Studiile
Sunt căcălău pe net, as they say. Dar rămâne la latitudinea ta să îți dai seama cine le-a plătit, ca să nu fie interese, dacă rezultatele au relevanță științifică și să citești ce mai zic alții despre ele. Durează. Când termini, trebuie să decizi dacă ce ai citit era relevant sau corect, dintr-un punct de vedere pentru care nu ai studii, că d-aia cauți.
Există această tendință prin care e mai ușor să contrazici un om decât un website. De ce? Pentru că omului îți e mult mai la îndemână să îi găsești defecte și, deci, motive să nu aibă dreptate, dar site-ului nu. Cu precizarea că tu judeci site-ul prin percepția ta, nu prin adevărul informației pe care o oferă.
Oamenii
Am văzut mulţi spunând multe. Oameni care fie îşi dau cu părerea despre orice, dar nu ştii exact în ce direcţie merg şi la ce se pricep. Oameni care ştiu vag despre lucruri, lucrează în domenii adiacente, au un plus de neuroni în zona aia şi pot să se dea cu părerea.
Oameni care au citit ceva. Ăştia sunt cei mai faini, îmi aduc aminte de când eram eu copil şi se contraziceau adulţii pe câte un subiect, iar pe mine mă fascina câte ştiu ei. De fapt, ştiau, dar destul de trunchiat. Să nu mai menţionez de oamenii care pun postări pe Facebook cu ceea ce pare a fi o tonă de informaţie, dar din care fie nu e nimic adevărat, fie e prea puţin, fie poza nu are nicio legătură cu explicaţia ei, deşi asta susţine.
AI-ul
L-am întrebat pe ChatGPT ce fructe se termină în „-ise”. Mi-a răspuns, dar nu corect.
Gemini de la Google mi-a zis de „guise”, pentru că a găsit o carte şi de „nise”, pentru că a găsit un articol despre cum compania Nice Fruit a făcut fructe proaspete congelate. Şi cu asta cred că am spus tot.
Contrastele informaţiilor şi ale noastre
Despre cât de reale sunt informaţiile pe care le citim am găsit un singur site, pe care oricum nu cred că îl ştie multă lume şi care, oricum, se concentrează pe politică.
Am mai spus-o, mulțumită internetului, oamenii cred că un avocado cules crud şi copt în camion timp de o lună e mai sănătos decât o căpșună din piață. Deși faptul că vitaminele se secretă prin expunerea la soare, de care e cam lipsit acel avocado e logic. Nu neapărat şi cunoscut. În schimb, ideea că acea căpșună să fie stropită cu substanțe peste limita legală e o posibilitate pe care o poți elimina când iei produse de la cunoscuți care au o „țară” sau măcar când nu le alegi pe alea cât pumnul. Nu zic că avocado e fundamental rău. Dar nici căpșuna.
Cândva a circulat pe net informația că, atunci când faci o căutare pe Google, undeva, departe, un server face ceva și poluează planeta. Dar informația a rămas la fel de departe și, în general, ce nu vedem și cu poze, nu prea ne atinge. De ce spun asta? Pentru că, de multe ori, nu realizăm că suntem complici la rău mai mult decât suntem la bine.
Luăm sucuri care bubuie de zahăr din sticle reciclate. Căutăm bumbac în magazine dar, când intrăm pe Shein, nu prea ne mai pasă ce ne atinge pielea, la banii ăia. Intrăm într-un magazin vintage, dar ne strâmbăm la sh-uri. Reciclăm, dar mai aruncăm și chestii cu produs în ele sau nespălate.
Și, la final, cine suntem? Oamenii care vor să facă un bine fără o implicare reală, ci doar una digitală? Care vor să trăiască ceea ce alții arată studiat? Care iau o modă informativă de bună? Sau cei care…?
Foto: Pixabay.
