Euforie de cuvinte în cuvinte

Priveşte cum susurul vieţii îşi face loc pe hârtie. Explică-le despre ce n-a fost şi va să fie. Lasă în urmă orice euforie, scuipă şi pe dramul de mândrie. Vorbeşte despre fericirea care nu cere chirie sau o datorie cu plată pe vecie. Găseşte sertarul din suflet şi dă-ţi o doctorie. Pentru că orice rană după sevraj se prescrie.

Şi nimeni nu ajunge la glorie doar din teorie. Transformă scoica-n bijuterie, apoi apucă de valuri marea azurie. Viaţa asta-i doar o călătorie, o ştiai încă din copilărie. Şi e rândul tău să dai mărturie că oriunde, oricând, speranţa-i obligatorie.

E vremea să te-apuci de artă. Iar tunelurile sufletului n-au nevoie de o hartă, ca să ştii cum să pui sigiliu pe soartă. Uită de orice ceartă cu balena ce-ţi vrea nădejdea moartă. Pe tine de foaie nimeni să nu te despartă.

Pentru că orice literă duce către o nouă chartă.

Clădeşte şi vesteşte tot ce de sub peniţă se zăreşte. În cuvinte, ca să vezi cum creşte. Când viaţa te loveşte, tu adună şi construieşte încă o bucată de simţământ ce dăinuieşte. Nu uita, până şi vântul conteneşte. Iar răul mai greşeşte, atunci când amăgeşte. Lasă-l că, până la urmă, asfinţeşte.

Tu atunci grăieşte, caută vorba ce trăieşte şi îndulceşte foaia care te admiră ştrengăreşte. Şi, peste timpul ce trece bătrâneşte, atunci când un tânăr flăcău te citeşte, tu să ştii că povestea te supravieţuieşte. Şi, poate, inima ta duhu-ţi adăposteşte. Aşa că ia în braţe nădejdea creştineşte şi porneşte. Respiră un dram de stele, lasă tot ce atenţia-ţi cerşeşte şi ascultă şoapta pe care peniţa ţi-o dăruieşte!

Maria.