Spune-mi o poveste! Şopteşte-mi printre rânduri, aruncă tot ce n-are loc în gânduri. Dă-mi cărţi ieftine din rafturi de Elefant şi vise mari scrise pe foi de smarald.

Spune-mi o poveste! Apără-mă de lupte şi zmei, scoate-mă din realitate, du-mă unde vrei. Vreau să adorm pe cuvinte pe care nu le ştiu, iar apoi să mă trezesc şi să las viaţa să mă îndemne să scriu.

Şi dacă visele sunt scumpe, scriu un cec pentru toată suma, ca să las tot ce-mi fură bucuria să îşi piardă urma. Lasă chitanţa în foc şi pe mine să mă ghemuiesc în idealuri. Ca s-adorm şi să merg să câştig, apoi, maratonul cu mine şi să construiesc vise noi.

Cărţi ieftine de poveste

Printre scrieri şi poveşti, acum vreau doar să ascult. În tăcere, ca dinainte de orice alegere. Ating vieţi, apoi le privesc printre coperţi. Mă aşez pe scaun şi îmi iau balonul zburător către zâmbete şi fapte, cosânzene şi feţi. Trei cărţi îmi răspund şi mă lasă fără grai, e vremea să ne-asculţi şi să te bucuri de tot ce ai. Ascultă, învaţă, trăieşte cu noi, apoi ieşi învingătoare din propriul război.

O poveste veche mi se-arată. E Bastarda Istanbulului, cartea savurată şi circulată căreia nu i-aş opri cursul nici măcar atunci când nu ar mai reuşi să-mi construiască un palat din hârtie brodată.

Lângă ea mă aşteaptă o copilă cunoscută din Hoţul de cărţi, un strigăt de luptă dintr-o lume prea umilă. Pagini peste pagini au curs fără oprire de fiecare dată când „a fost odată” a dat drumul la povestire.

Ceva mai nouă, o altă poveste-şi aşteaptă admiraţia cu suficientă artă cât să-mi taie respiraţia. Filele încep cu titlul, Fata din tren şi continuă lin şi surprinzător ca o piesă fără refren.

După cărţi

Citesc, mă-ncarc cu energie şi visez. Mă opresc, le privesc şi dansez printre lumi şi contexte, decizii şi pretexte. Zâmbesc, le mulţumesc şi mă regăsesc. Spune-mi o poveste! A noastră, vreau să scriu. Şi, mai încolo, să-mi citească cineva viaţa noaptea târziu şi s-o picteze în tonuri de alb şi auriu, pe o copertă desenată pe fundal vesel şi viu.

Foto şi produse: Elefant.