Mai toată viaţa am privit concertele din două perspective. Prima era aia jurnalistică, în care tot evenimentul avea rol doar de obiect de studiu, iar eu trebuia să îi descopăr noutatea. Totul devenea şi mai interesant atunci când se petrecea pe un fundal muzical care nu îmi trezise vreun interes. Apoi, erau evenimentele la care mergeam de bunăvoie: acele concerte rap.
Atunci când ai în jurul tău oameni cu pasiuni artistici asemănătoare, totul se petrece repede. Vestea se duce, iar planurile se cam încropesc de la sine. Până aici nimic special la rap. Că tobele alea te fac să dai din cap natural nu e aşa spectaculos. Nici că versul ăla care te-a marcat e acolo live şi se aude la volumul la care parcă sunt bătăile inimii tale la microfon. Să încerci să înţelegi o bucată nouă, apoi să aştepţi să apară întregul se poartă. La fel ca şi felul în care sucesc invitaţii atmosfera de nu îţi vine să mai stai într-un loc. Dar bis-uri şi întoarceri pe scenă nu prea am mai văzut. Păcat.
Dacă ultimii ani au fost destul de ofertanţi în materie de concerte rap, 2017 parcă vrea să se remarce şi nimeni nu prea vrea să rămână în urmă. Pentru că l-am văzut săptămâna trecută, o să folosesc concertul lui El Nino de la Arenele Romane ca studiu de caz.
Capitole de concerte rap
1. Locul
După ce ai trecut de uşi, nu ajungi doar într-un loc, ci direct în atmosferă. La Arenele Romane asta însemna un cort. Dacă apucai să arunci o privire la scaune, înainte să intri, nu aveai cum să nu îţi aminteşti pe unde ai stat acum mulţi ani, la concertul lui Snoop Dogg.
La Arene întâmpina muzica. Oamenii îşi căutau locurile, iar sistemul ăla ciudat de schimbat banii în jetoane avertiza că e de stat ceva.
2. Oamenii
Meritau să fie puşi pe primul loc, dar ca să ajungi la ei trebuia să faci câţiva paşi în cort. Atunci când e vorba de concerte rap, poţi stabili să te vezi cu cineva acolo şi asta chiar să se întâmple, cu toţi cei cam o mie de oameni deja prezenţi.
Şi te bucuri la fiecare om pe care îl vezi, doar pentru că e acolo. Mulţi dintre ei sunt ai tăi, cei cu care ştiai că o să te vezi şi o să alegi să stai. Pe ei îi căutai din priviri de când ai ajuns.
La El Nino specială a fost puştimea, adică grupul ăla trecut de 18 destul de recent. Simplul fapt că ei erau la concert şi nu în altă parte făcea, cumva, dovada că viitorul nu-i chiar aşa de negru. Şi mai poartă şi haine urbane.
3. Momentul
Orice concert are momentul ăla al lui. Aici a fost cam într-o mie de feluri, pentru că fiecare are piesa pe care o aşteaptă de la început. Poate că oferta nu a fost aşa de sufletească, dar a fost dansantă.
La mine momentul a însemnat cel în care Miru a urcat pe scenă, cu tot cu vocea aia puternică şi expresivă a ei. De la un a capella, la o piesă nouă (Marea Moartă) şi la una veche (Alin durerea), a colorat refrenele aşa cum volumul din căşti nu poate să reuşească.
4. Surpriza
Muzical vorbind, concertul lui El Nino a fost suficient de complet încât să-i fi mulţumit şi pe cei care au ratat lansarea de anul trecut, din Berăria H. A sunat, în acelaşi timp, a vechi şi a nou. Şi a tot făcut aşa pentru câteva ore bune, timp în care scena a fost completată şi de Stres, Sişu şi Samurai şi nu numai.
Totuşi, punctul ăla care a resetat orice ar fi crezut oricine despre eveniment a fost cel când reflectoarele s-au pus pe toboşar, adică VIIIain. Era natural ca tobele lui să se audă mai tare decât orice voce. Totuşi atunci, în alea 10 – 15 minute, beţele alea două şi tobele au fost gazdele evenimentului şi pe ele au stat toate privirile.
5. Răspunsurile
De la concertul lui El Nino am plecat după 2 noaptea, iar el nu dădea semne să lase scena să se odihnească. În tot timpul ăla, parcă îmi era drag să stau, dar şi să ies din cort, doar ca să mă simt pe Arene.
După ce luminile se sting şi boxele se scot din priză, urmează reacţiile: poze, clipuri, poveşti, păreri. Şi întotdeauna ele sună ca un after-party virtual pe care nu prea ai cum să îl ratezi.
Nu doar concerte rap
Poate să fie vorba de concertul lui El Nino, viitoarele sau altele. Nicăieri şi niciodată ele nu o să fie doar concerte rap. Dacă da, înseamnă că nu au fost reuşite. Rămâne de văzut prin ce impresionează fiecare, dacă şi cum o face.
La final, pleci acasă cu cel puţin un motiv pentru care să te gândeşti că a fost o seară bună.
Foto: Pixabay.
