Sunt. Cea mai. Şmecheră. Şi nu o spun ca să mă laud. Aşa e. Nu că mă bazez pe ce ştiu, ce fac şi ce sunt, dar sunt. Şi, orice ar fi, voi avea grijă să rămân pentru că, uneori, asta înseamnă înţelepciunea. Am fost, sunt şi voi fi cea mai şmecheră din câte femei cunosc.
Sunt o femeie puternică. Atât de puternică încât singurii care îmi acoperă glasul interior sunt soţul meu şi Scandalul lui Gaultier. Arăt bine pentru că Jennifer Lopez are fund ca al meu şi că indicele ăla dubios de greutate vs. înălţime e încă prea mic.
Unghii cu ojă semipermanentă, pentru că nu accept compromisuri. Păr pregătit cu perie rotativă, pentru că pot şi eu să fac ce fac alţii, uneori chiar mai bine.
Vorbesc aşa cum trebuie, pentru că mi se spune doamnă şi am început să fiu apelată cu dumneavoastră. Azi haine sport, mâine dacă trebuie smart-ceva, atunci va fi. Azi muncă, mâine eveniment. Ziua pontaj, noaptea scris.
Între basic-uri şi limited edition-uri, port calitate accesibilă lângă scumpă fără nicio jenă şi fără să se vadă. Rujul stă unde trebuie minim opt ore. Machiajul la fel. Coafura e întotdeauna calculată astfel încât să fie puţin dezordonată. Cuvintele sunt în buzunar.
Manănc cu aceeaşi plăcere de la restaurant de cinci stele şi de la patiserie. Curăţ rahaţi de căţel cu aceeaşi eleganţă cu care port un accesoriu unicat.
Sunt cea mai şmecheră în viaţa mea
Cunoştinţele la mine şi notiţele în telefon. Aşa se manage-uieşte orice stare, la fel ca orice zi. Azi e despre mine şi azi ştiu să transform o situaţie într-o ocazie.
Am experienţă, expertiză şi sunt gata să le folosesc, ca pe arme de care îţi vine să te fereşti, pentru că nu ştii cu ce sunt încărcate.
Tot ce spun are un rost, ca modelele de pe covoare, ale căror mesaje reale le înţelegeai după ani de privit. Văd totul din exterior, pentru că interiorul meu e complet.
Oricine aş fi pe timpul zilei, ajung seara acasă la un site, căruia îi sunt stăpână. Face ce, cum şi când spun eu. Dacă eu ştiu să fac treaba bine, el ştie să crească.
Şi de ce mă tot laud?
Pentru că am de ce. Sunt cea mai şmecheră din câte cunosc. În mintea mea, sunt campioană. A blogului, a vieţii mele, a jobului, a soţului, a mea. Şi, dacă nu ar fi aşa, atunci ce m-aş face?
Mă laud (şi) ca să îţi atrag atenţia. Dacă nu te-ai revoltat puţin sau scandalizai mai mult, pentru că ai citit atâtea cuvinte elogioase pe care eu mi le spun mie, de parcă mi-au murit lăudătorii. Citeşte în continuare. De fapt, e despre tine.
Cred sincer că fiecare are un talent dat după măsură pe care, la un moment dat, îl descoperă. El fie ţine de îngrijire personală (şi vorbim de o viitoare mare artistă în make-up, oricine ar fi), fie de vreun hobby (aduc aici în discuţie mătuşa, care la 50 ani a aflat că face nişte ornamente geniale din hârtie).
Dacă ştii pe ce te bazezi, atunci bazează-te. Asigură-te că ştii despre ce vorbeşti. Iar când deschizi gura ar trebui să iasă grenade verbale. Ori le prinzi sensul şi le dezamorsezi, ori explodează fără să îţi dai seama de ce.
Cred că şmecheria înseamnă să ştii şi să ai încredere în tine. Ambele contează în egală măsură. Şi atunci ai tot ce îţi trebuie. Lasă un impact când intri în cameră. Lasă o urmă, o umbră de regret atunci când pleci. Lasă-te pe tine în faţa cui alegi, nu cui se nimereşte.
Mult din viaţă ţine de atitudine. Circa 70% dintr-o evaluare făcută faţă în faţă e subiectivă, am învăţat asta în liceu. Şi tu poţi controla procesul. Ştii ce zic, ai evaluarea în fiecare zi în oglindă.
Puterea exemplului a funcţionat întotdeauna în istorie, aşa că eu am început cu mine. Continuă tu. Cu tine.
