UPDATE: Am zis că nu. Şi nu a fost. Din lipsă de timp, mă retrag din concurs. Şi nu simt că m-am dat bătută, pentru că motivele au fost pur tehnice. M-am gândit mult dacă să mă mai bag într-un astfel de concurs sau nu. În decizie a atârnat mult numărul mic de probe. Dar munca primează. Asta e. Baftă tuturor!
Am zis că nu mă mai bag. Mi-am promis că nu îmi mai las orgoliul să-şi facă de cap. Ce-a ieşit data trecută? Ce putea să scoată o minte bătută de sorţi şi fapte, schingiuită de toate dăţile în care ea n-a avut dreptate şi pe care acum le vede în faţă, într-o iluzie de sănătate?
Ce pot să cer de la tine, stilou bont? Cine te mai crede că eşti altceva decât un tont, într-o lume în care se scrie cu un singur font? Da, ăla al succesului, care nu se lipeşte de foaia ta. Pentru care nu contează lacrima, nici cratima, ci imaginea pe care tu n-o ai. Cine ţi-a cerut să te dai tu, stăpână, scriitoare? Când tu nu eşti, de fapt, nimic?
Am zis că nu mă mai pun cu mine
De ce să mai caut confirmare-n succes, vorbe, citiri? Ce taine pot să aibă cuvintele-n exces?
Miicimea nu se poate număra pe ea însăşi. Eu nu pot să sper că voi avea ceva ce SuperBlog nu o să-mi dea. Dar eu pot să-l forţez, să-mi agresez neuronii şi, la finalul meciului, să mă semnez. Dar acolo, la vedere pentru că, de data asta, scopu-mi nu mai ţine doar de câte o părere.
Am zis că nu mă mai bag. Fără să las în joc nişte texte citite nu cu drag, ci cu mirare. Pentru că nu vreau mai jos de premiul cel mare.
Foto: Pixabay.
