Suntem față în față cu o generație care are puterea să schimbe lucrurile. Care nu mai e de acord cu ce e greșit. Și unul dintre ele e toată categoria asta de violență împotriva femeilor.

Dar nu toți sunt din generaţia asta. Şi nu toţi o fac cum trebuie și, uneori, lucrurile mai trebuie strigate și pe nume.

A fost un scandal în care cineva a dat de înţeles că violenţa domestică nu e aşa rea. Şi altcineva nu a zis că e greşit, ci a tăcut.

Apoi și-a cerut scuze. Dar.

Pe Facebook și Instagram, scuza video se oprește strategic înainte de a anunța decizia că se va șterge interviul-problemă. De ce? Pentru că acei oameni care s-au uitat și au rămas la „am luat decizia de a„, vor merge în YouTube, îi vor face vizualizări la același clip, vor vedea reclamele și îi vor aduce bani. Minimizăm pierderea, înțeleg. Dar oamenii sunt suficient de educați încât să știe că un clip poate fi și nemonetizat, ca să se vadă clar intențiile bune. O poți considera investiție în imagine, Bursucule.

Interviul a dispărut de pe YouTube, dar bucățele din el fac în continuare vizualizări pe Facebook și Instagram. Minimizăm pierderea și ne mai scoatem o pârleală mică de acolo. Lăsăm alte răspunsuri ale omului, despre anxietate și ce mai îl mai face să nu pară ce e.

Am să port cu mândrie acest tricou

„Am să port cu mândrie acest tricou, am să spun stop violenței domestice„, zice Bursucu. Mă uitam la ecranul ăsta mic de telefon și aș fi scos un „ipocritule„, dar nu aveam cui. Eu eram în metrou, el în viaţa lui.

Dacă validezi un comportament, dar porți un tricou în care susții contrariul, nu faci decât să nu fii credibil în nicio direcție. Porți un tricou, dar dacă vezi una pe stradă pățind-o, parcă nu te-ai băga, că ai o imagine și imaginea produce bani, iar pâinea cu semințe costă.

E momentul să înțelegem că acolo, în spatele producției, e o mini-echipă. Sunt oameni care au editat și văzut acel episod de interviu. Sunt alți oameni care au editat și văzut acel clip de „scuze”. Sunt oameni care au văzut „marketingul”, nu realitatea. Nu faptul că femeia „și-o cere„, „provoacă” sau altele. Ci realitatea aia că, în ciuda unui protest și unei legi ajustate, infracţiunile de genul tot continuă. Și sunt câteva care apar în media. Vă dați seama ce e prin sate?

Și mai sunt oameni care se prind că, poate, un mic efort de videoclip de scuze, făcut înainte ca CNA să discute cazul, nu e făcut doar din onestitate.

Bravo, Bursucule. Te cred. Dar nu azi. Tu poartă tricoul și vezi ce iese și cât o să îți mai povestească oamenii prin podcast. Asta dacă nu o dai cotită și zici „a, nu, îl port așa, în timpul liber„.

Foto: Pixabay.