Orice poveste în construcţie ajunge, la rândul ei, în punctul în care trebuie să dea naştere, să crească şi să privească entităţi cum evoluează. În cazul meu şi al lui, acest moment s-a materializat într-un concept de site ce urma să dea peste cap toată industria online din România, să lanseze tendinţe şi să dărâme topuri, până când din ele rămâneau doar ruine.

După o noapte albă de stors idei colorate, am scos un nume, un concept şi o idee de vizual, că doar nu puteam lăsa un grafician să ne devieze câtuşi de puţin de la ideea noastră. Cu o schiţă pe foaie şi ambiţie în suflet, l-am chemat pe cel mai IT-ist prieten al lui, ca să îi prezentăm opera. Care, iniţial, aducea uşor a prăpastie haotică, dacă ţinem cont de scrisul lui de doctor şi de talentul meu de a desena cel mult oameni sub formă de beţe terminate într-un cerc.

Dupa câteva seturi de „uite, picătura de ploaie te trimite către blog, nota muzicală către piese, iar cărămizile către ştiri cu şi despre deţinuţi”, ne-am ştampilat viitoarea instituţie şi am început să ne purtăm ca atare. Un zâmbet uşor confuz ne-a trimis către o reevaluare a unui site care, probabil, urma să meargă la capacităţi maxime doar pe computerele NASA.

Şi, ca în orice companie, totul trebuia sa înceapă cu un… team building la munte

Practic, ne-am început activitatea cu decizia de a face un fel de tabără în care beneficiarii principali erau aceiaşi cu acţionarii firmei, adică eu şi el. Aşa că urma să urmărim fiecare pas al evoluţiei către primul loc din piaţa comercială a ţării, ca la carte.

Şi uite-aşa a venit şi ziua în care noi ne întreptăm către acea activitate corporatistă care urma să ne cimenteze ideile în acelaşi loc în care se răcorise şi el cu un duş de imagine în faţa colegilor mamei. Mai exact, era vorba de un team building. Scopul vizitei era clar: musai să dărâmăm toate clişeele posibile, inclusiv pe cele ale activităţilor corporatiste. Nu de alta, dar viitorul ne preconiza o urcare vertiginoasă către un statut de gen.

În calitate de General Manager şi Manager General

Ne-am îndreptat către vila care avea onoarea să ne găzduiască. Ştiam că putem să experimentăm activităţi de rafting, tiroliană, să facem escaladări şi să ne batem în stil paint ball. Cu precizarea că, nefiind un grup bine definit, nu puteam să facem activităţi „constructive, de echipă, pentru sudarea spiritului de team work„, aşa cum ne vorbeau cunoştinţele corporatiste. Şi totul a fost bine şi frumos, până când am scurtat, prin eliminare, lista oricăror activităţi ce implicau pericole vizibile, subtile sau imaginare.

Aşa că totul s-a restrâns la cel mai înalt punct din Munţii Retezat, care avea menirea de a ne umple de energie. Tufele de afine şi tranşeele din Primul Război Mondial ne-au lăsat cu teama că ar fi urşi prin zonă şi confirmarea că da, noi chiar avem o istorie bună de repovestit. Lacul de acumulare şi Crucea Eroilor ne-au dat idei de articole. Însă, dintre toate, Schitul Straja ne-a convins că bebeluşul Instigare la Viaţă avea să parcurgă un traseu religios, presărat cu vieţi de sfinţi, poezii şi poveşti cu tâlc.

După un traseu presărat cu glume, strângeri de mână şi „uau”-uri, am acceptat faptul că nu urma să ne întoarcem cu neuroni regeneraţi, dar fără idei, ci cu zeci de sugestii, subiecte şi poze. Ştiam că vom avea un public nişat, aşa că cea dintâi poziţie în site-urile de gen avea să aibă mai puţini spectatori. Dar totul decursese conform planului, doar că nu al nostru. Noi doi am fost doar publicul care şi-a dat o palmă simbolică peste frunte şi a zis „cum de nu m-am gândit la asta de la bun inceput?”.

– Uite, vezi de ce ne-a prins bine să mergem într-o vacanţă cu scop afacerist?

– Da. Tot nu ştii să mergi cu bicicleta, frică de inaltime încă îţi e şi n-ai scăpat de senzaţia că vezi urşi ascunşi după copaci.

– Aşa e, dar uite cu ce idei bune ne-am întors pentru site. Avem o idee clară pentru numele nostru, un concept care ne place şi ştim ce să facem de acum încolo.

– Da. Sper că măcar de data asta să reuşim să facem un site funcţional, nu doar cum ne sună nouă bine pe foaie.

– Reuşim sigur!

*Acest participă la SuperBlog.

Foto: Dreamstime.com