Joia trecută s-a deschis Librarium TNB sau încă o bucăţică din viitorul centru cultural, cu nucleul la câţiva metri de buricul târgului bucureştean. Doar că felia asta de tort era albă şi colorată, în acelaşi timp.
Librarium TNB înseamnă un decor care te duce cu gândul la casa proaspăt curăţată şi luminoasă, deşi legăturile ei cu exteriorul înseamnă două holuri lungi, care duc către cel mare al Teatrului Naţional. Dacă te grăbeai, riscai să te păcălească o tarabă adusă în zilele noastre. Odată ce ai trecut de ea, însă, te purta până la destinaţie acel gen de hol pe care nu au reuşit să îl reproducă mai toate mall-urile.
Lansarea Librarium TNB
Nu poţi estima capacitatea în spaţiu al unei librării, deoarece acolo contează scopul vizitatorilor – de a sta la coada către casă. Dar joi seară Librarium TNB era atât de plină încât era mai uşor de ocolit pe holurile teatrului decât prin interior.
Ion Caramitru a deschis lansarea şi a reamintit că felia asta face parte dintr-un viitor tort, care o să includă un teatru de vară pe acoperiş, un restaurant, săli de teatru şi alte magazine. Dar, cine poate descrie proiectul mai bine decât el?
Acest loc este pentru cei care căutăm un loc unde putem vorbi în tăcere… Nu suntem originali. Am folosit ca inspiraţie Teatrul din Londra. Dar, o să mă vedeţi cam des pe aici, pentru că o să vin în fiecare zi, înainte de spectacole.
După ce s-a încheiat momentul teatrului, scriitorii Marius Chivu şi Alex Tocilescu şi-au arătat gândurile.
Un scroll nu poate înlocui nişte cărţi (Alex Tocilescu).
Publicul a fost de acord cu el. Şi nu prea aveai cum să îl contrazici, atunci când aveai în jurul tău cam tot ce ai dori să se vadă şi acasă: cărţi exclusiv noi, colorate, abia văzute prin revistele de gen şi care au cam ieşit din tiparul ăla clasic în care tot ce aparţinea unei edituri arăta cam la fel.
Librăria nu e un magazin de unde cumperi cărţi, nu e un showroom. Atunci când intri într-o librărie, ai ceva în comun cu oamenii de acolo (Alex Tocilescu).
Şi tot potrivit lui, de la o librărie cu mii de cărţi, iei mai multe, nu doar una – de ruşine. L-aş contrazice. Le iei de drag.
În Librarium TNB
Am ocolit librăria, în timpul evenimentului, special ca să îi studiez intrarea. Avea datoria să mă mai cheme acolo. Uşa era mică, deşi spaţiul generos. Dar totul părea făcut intenţionat, ca să te facă să ajungi în poveste şi să te aştepţi ca acolo, printre rândurile ba prea cunoscute, ba nemaiauzite, să te găseşti prin nişte pagini şi să cumperi.
Librarium TNB pare să aibă cam ce i-ar lipsi filmului Notting Hill, dacă nu ar face nimeni o versiune actualizată: atmosfera caldă. Şi şansele ca teatrul să fie special vizitat pentru ca lumea să ajungă acolo.
Da, un scroll nu poate înlocui nişte cărţi, nici măcar dacă o face fix pe una virtuală, pentru că uneori vrem să trăim doar în realitate. Şi, dacă librăria ar fi aproape goală mai mereu, tot ar avea avantajul că parcă îţi impune să te desprinzi de telefon şi să îl laşi acolo, tăcut, în buzunar.
