Mă tot gândeam, de ceva timp, că a venit momentul să îmi găsesc o dermatoloagă și la aia să merg, fie soare, fie nor. Nu pot să mai umblu așa, din floare în floare, când am eu câte ceva. Tre’ să le știe cineva pe toate, ca să nu mai dau eu explicații de fiecare dată.
Și am găsit-o. Bine, ea nu știe, dar o să îi rămân loială și merg la ea când mă cheamă. Înainte de control – emoții. Cum îi explic eu unui medic care se ocupă cu pielea că îmi place maxim fix mirosul de piele atinsă de soare și că mi se pare că sunt divă când am corpul cu 2-3 tonuri mai închis la culoare? Nu toți medicii zic să fugim de soare ca altu’ de tămâie?
Am știut că ea e scrisă în stele de când mi-a zis că nu ar fi soarele așa rău dacă oamenii ar vrea să îl folosească corect. Mi-a explicat polologhia pe care o știam pe dinafară de peste tot; spf 50 cu reaplicări, soare până în 11 și după 4 și iese un bronz țiplă, cafea cu lapte. Și ne-am văzut fiecare de drum.
Şi acum, anti-manualul de bronzat
Ajung la mare. Vine ultima zi. Ca în celelalte, spf 50, soare până în 11 și după 4. Dacă e ceva, chiar și preț de 15 minute, are umbrela UV și sunt bine. Nenorocirea a făcut să termin leneveala de după prânz mai repede decât calculul și m-am dus la șezlong ca floarea, pe la 3, cu spf-ul dat cu 3 ore înainte și maieu din bumbac natural.
M-am așezat sub umbrela UV și m-am pus pe citit. Ce putea să se întâmple? Preț de vreo 60 de pagini (calculați și voi în timp), soarele s-a mai mișcat, umbrela a mai stat pe loc. Când am închis cartea, am observat că mă deranja ceva sub gât. Un pic de soare.
Ajung la cazare și urmez traseul sănătos – duș, hidratare a pielii, haine din bumbac natural.
Ce vreau să spun cu asta? Dermatoloaga avea dreptate! Am un bronz țiplă, ciocolată cu lapte, mai puțin sub gât. Acolo e, mai degrabă, ceai de hibiscus cu pete de lapte. Avea colțuri pagina. Asta nu o să îi mai spun doctorei.
Şi da, cred că pot să scriu şi un anti-manual de bronzat. Primul aşa nu îl am deja.
