Aici e o poveste despre o informare de siguranţă.
Dacă Isaia nu a dănţuit pentru noi, nu ne-a simţit iubirea? Poate că, dacă se întâmpla totul, pământul nu ar fi îndurat acea fericire, iar cerul ar fi avut o balanţă prea grea de compensat. Poate că trupurile noastre muritoare sau suflete încă prea necoapte nu ar fi dus o aşa dimensiune a trăirilor.
Poate că pentru ele nu există frecvenţe încă stabilite de cercetători britanici. Sau nu ar fi fost compatibile cu viaţa. Asta e. Nu s-ar fi înţeles cu, ci cu o parte din copilul nostru virtual – Viaţa.
Dar dacă Isaia dănţuia? Dacă se arăta în suflet în faţa noastră pentru a ne binecuvânta iubirea? Dacă Pământul se expunea riscului de a duce în cârca lui muritoare o astfel de energie? Probabil că vulcanii se activau, polii magnetici se inversau. Cadoul nostru de la Dumnezeu venea prea devreme şi se amortiza printr-o catastrofă naturală.
Şi atunci, ce mai primeam în Cer? Cum puteam noi spovedi reacţia naturii?
Dincolo de o simplă informare de siguranţă
Dar Isaia n-a dănţuit. A preferat să încadreze iubirea asta în topurile alea din toate timpurile şi să mute vibraţiile sufletului în două lumi. Nivelul următor.
Aşa că v-am salvat de la o catastrofă, fraierilor. Şi voi habar n-aveţi. Staţi docili la birouri şi pretenţioşi acasă, cu persoanele iubite. Şi, de fapt, atunci când vrei să faci ceva în viaţă, ar trebui să fie invers.
Cu voi îşi repetă Isaia dansul pentru nunta din Cer. Ştie exact cum va fi. E doar o chestiune de timp.
Foto: Pixabay
