Aş fi preferat să mă plimb cu tine prin viaţa asta nebună, decât să te caut după toate semnele care se adună. Mi-aş fi dorit să ne jucăm cu destinul ţinându-ne de mână, decât să mă lovească în suflet cu tot ce-am construit împreună. în dezordine.
Aş fi visat la valuri, la stele, la o floare de cicoare, decât să urlu precum soarele la lună. Dar pe atunci nu ştiam că destinul avea puterea să-mi pună peste Rai ţărână şi să-mi spună că pentru viaţă tre’ să dai arvună şi să te uiţi cum timpul se transformă în izvoare de mătrăgună.
Uite, constelaţiile ne-ngână, pentru că până şi în deşert se poate naşte o furtună. Iar după ea poţi să rămâi cu o fărâmă de vână şi să te rogi ca zilele să nu mai apună, deşi fiecare secundă-ţi apare ca o dansatoare nebună. Poţi să dansezi prin viaţa care vrea să te predispună către o cursă prin minciună? Pot să aleg între a-mi fi dorit să îmi ţes soarta lângă tine sau să mă bucur că ai cea mai mare cunună?
Dar una e dorinţa şi alta e viaţa. Dintre noi doi, tu eşti cel care acum îi înţelege dulceaţa printre petale de trandafiri, fără să te mai oprească seara sau dimineaţa. Iar eu sunt cea care îşi curăţă de pe suflet gheaţa şi speră că la capătul cutiei ăleia chiar se află speranţa.
Şi mai e şi dezordine
Lecţia e învăţată, dar ce caută ciorna aia ce aşteaptă să mă tranşeze-n interior, ca să mă cred deşteaptă? Cine sunt eu să mă fi considerat aptă de o judecată dreaptă, când mi-aş fi dorit să port inelul care ne-ar fi dus către o viaţă dreaptă?
Uneori, parcă te aud în şoaptă. Atunci când speri că gândul se transformă-n faptă. Dar zilele se duc ca o cursă contra sufletului ce regretă că e pus în faţa vremii ce nu acceptă.
Am dat examenul, am fost cea care cu fiecare minut tânjea către tot ce nu aducea ajunul. Am îmbrăţişat abandonul, am mirosit betonul. E vremea să îţi arăt şi eu bunul, să îmi iau la trântă demonul şi să îţi arăt că dacă Iov a fost creştinul care şi-a pus pe pământ destinul, atunci eu sunt cea care nu mai ştie să vadă infernul, pentru că şi măslinul înfruntă căldura precum campionul din poveşti, şi albina îşi îngrijeşte polenul. Şi o să vezi tot, dar pentru asta nu pot decât să trag aer în piept precum titanul, să îi ascult vieţii refrenul şi să îţi arăt că da, vom fi din nou unul!
Foto: Pixabay.
