Îl știu pe băiatul ăsta de când eram mică. Dacă stau să mă gândesc, în sufletul lui el e, de fapt, tot ce nu e în fața lumii. Și e omul care, prin metode încă inexplicabile creierului cu un potențial mediu, mă ține la curent cu mai toate activitățile turistice din cele 637 de mănăstiri și schituri din România.

Existența lui Constantin e un fel de cadou oferit, din milă, celor din micuțul și aproape deloc ofertantul Mândrești. Tocmai din cauza anturajului său ori a unui tată mai mult beat decât treaz, toată măreția împăratului care a eliberat ortodocșii a sfârșit într-un enervant Costică. Mie îmi place să-l salut cu un vechi Constantine. Uneori, cred că d-aia și aflu unele exclusivități turistice.

Constantin e tot ceea ce nu regăsești în moldovenii ajunși baștani prin Capitală

D-aia nici nu îi înghite și mai scăpa câte-un bă, i-aș reeduca puțin, da’ așa, cu iz de pușcărie comunistă. Constantin știe multe, din cursuri online și un net cu viteze de tren în mers de caniculă. În perioadele lui de glorie, l-am prins când încerca să îi explice diferența dintre link și cod html unui vecin care duce dialogurile filozofice doar dacă receptorul lui e o vacă. Nu femeie. Vacă.

Crede că banii n-aduc fericirea, așa cum zestrea nu face o fată frumoasă. Ar sta în satul ăla botoșănean, din plăcere, până și-ar prinde primul strănepot. Apoi, ar cam vrea să încerce Raiul. Mai greu cu biletul de intrare.

Băiatul asta e topit după Ileana, o prințesă locală cu studii în Anglia. Nu, n-a părăsit satul natal. La distanță, ca să nu îi scape mamei ei lesa de aur. De fapt, nu cred că s-a inventat cuvântul care să descrie ce simte Constantin pentru fata aia. Odată, mi-a povestit ceva ce eu am definit ca fiind șutul de la umilință la bătaie. Mă-sa Ilenei, o femeie cu nume de capitală grecească, îl chemase pe Constantin să îi sape grădina. După ce pământul ăla arăta de parcă fusese eventual și parfumat, s-a uitat la el și, în semn de mulțumire, i-a tras un Mda. Vezi de ce o să rămâi un mucos de zilier toată viața ta?. El m-a calmat. S-a mulțumit cu un sărut sincer de-al Ilenei.

Și ea simte multe pentru el

L-ar lua de ceafă și ar fugi cu el și-n Timbuktu, dar crede că tac-su, ca să scape de gura nevestei, i-ar găsi chiar și acolo.

Ieri, Constantin era îngrijorat. A căzut la un compromis cu mama Atena: poate s-o ia pe Ileana dacă și numai dacă produce o sumă uriașa de bani în doi ani, cât să ridice o casă pentru ei. Dacă acest „ei” însemna viitoarea lui familie sau socrii, nici nu-l mai interesa. Trebuia să aibă, rapid, bani mulți. Suficient de repede cât să nu se mai trezească Ileana cu vreun pretendent băgat în casă cu japca.  A rupt netul in două. A găsit, într-un final, posibilitatea de credit de nevoi personale. 

Putea sa fie un baiat responsabil

Sau putea să meargă în Capitala tuturor posibilităţilor şi să facă vreo prostie care să-i schimbe, rapid, statutul. Cum balanţa, de obicei, înclină spre păcat şi nu responsabilitate, Constantin şi-a dat în cap cu toată inteligenţa, şi-a făcut bagajele şi a decis să vândă orice obiect ilicit i-ar schimba viaţa. Cu orice consecinţe. A ales să mai aştepte o zi.

Între timp, eu cheltuisem cât de mult am putut din ce mi-a oferit seiful Loteriei Române. I-am făcut casă lu’ mama, mi-am luat o maşină şi am rămas cu fix 88.000 lei. Am întors treaba pe toate părţile. Casă nu voiam, firmă am. Apoi, m-am decis. Cineva avea ce face cu ei mai bine decât mine. Şi l-am sunat pe Constantin. Şi, pentru prima oară în viaţa lui, bărbatul de 1,90 metri a plâns până era să-şi sufoce sufletul şi plămânii. Şi mi-a povestit ce… era să…
___________________________________________________________
Sper să nu existe în Mândreşti vreun Constantin, îndrăgostit de vreo Ileană, fiică a Atenei. Şi nu, nu joc la loto.

Foto: Pixabay.