Tovarăşul miliţian: Dacă nu ne placem noi, ne plac alţii

Tovarăşul miliţian: Dacă nu ne placem noi, ne plac alţii

Tovarăşul miliţian a apărut undeva, în vara trecută, pe o reţea care nu prea avea treabă cu România şi necesita ceva eforturi, Amazon Prime. Şi l-am văzut acum o săptămână, în două seri.

Nu prea mă uit la seriale. Atunci când asist la discuţiile despre ele, multă sună bine. Dar, cumva, se pierd în momentul în care ajung acasă şi prefer un film al cărui sfârşit apare peste două ore şi nu sub forma următorul episod, pe data de...

M-am uitat la Tovarăşul miliţian pentru că am auzit recent că e tare, nu că mi-aş fi reamintit că voiam de ceva timp să râd la el. Poate că era şi asta, frica să nu dezamăgească. În fine, ea a trecut odată cu primele secunde din generic şi sigla Ministerul de divertisment acceptabil şi Republica socialistă România. Şi Channing Tatum.

Cine e tovarăşul miliţian

După chip, e Florin Piersic Jr., dar după voce aduce a Channing Tatum. Şi asta-i şmecheria: e un serial românesc, filmat astfel încât să reconstruiască decoruri comuniste care par gata învechite, vorbit în română, dar dublat în engleză. Mai exact, vocile şi mişcările feţei nu se pupă. Nici numele, pentru că locotenentul Anghel e Angel, pentru câteva episoade, iar Grigore e botezat Gregor.

De unde au făcut rost de milieuri şi decoruri vechi, n-ar fi aşa curios. Dar oamenii au reprodus o întreagă circă de poliţie, cu tot cu vorbele colegilor. Când au vreo intervenţie, se prezintă ca Bucharest PD. Iar actorul principal nu cred că e, prin coincidenţă, fiul celui care a jucat în ceva filme de aur, din epoca în discuţie.

Serialul se bazează pe propaganda anti-americană şi face mişto de ea. Dar, dacă pe Channing Tatum nu l-a supărat subiectul, atunci probabil că nu o să îl supere nici faptul că, dincolo de replicile tocite de studiu şi timp ale românilor îţi cam dau de gândit. Capitalismul e naşpa, dar pentru că în principiu contează doar banii şi cam atât. Posibil.

channing tatum

Dincolo de comunism, Tovarăşul miliţian e cam tot ce ar fi putut să fie un serial poliţist, făcut în anii de glorie sub ’80, cu tot ce ar fi avut la dispoziţie pe atunci, inclusiv imaginile cam şterse. Are şi acţiune americană, atunci când un poliţist e drogat şi filmat în timp ce face sex (dacă îşi dă seama), ca să fie mai apoi şantajat. Na că nu pot doar ăia de la NYPD, LAPD, Hawaii PD şi toate celelalte. Ceea ce mă aduce la subiectul următor.

De ce e tovarăşul miliţian

Pentru că e o bucăţică de istorie de-a noastră şi, dacă tot putem să râdem de ea, atunci de ce să nu o facem? Dacă ne uităm la ce spun străinii, serialul are un rating de 84% mişto. Românii sunt puţin mai zgârciţi – 6,4/10. Că doar sunt ai noştri şi 10 e pentru Dumnezeu, 9 pentru profi şi tot aşa. Dar să revenim la esenţă: lu’ Channing Tatum i-a plăcut şi a făcut să pară că l-a descoperit în jurnalul lui Stanley Kubrick.

Tovarăşul miliţian trebuia să fie acolo, ca să mai şi râdem şi ca să ne aducă aminte şi alţii că, dacă nu ne uităm noi la filme, o fac ei. Printre ei e şi Codin Maticiuc, care mi-a zis într-un interviu că el se uită la filmele româneşti doar pentru că apar. Aş completa: pentru că, spre deosebire de noi, el nu crede că orice film românesc e naşpa.

Are un sezon, 6 episoade şi pare să se cam termine acolo. Eu l-am văzut pe HBO GO – platformă căreia ţin să îi mulţumesc că supravieţuieşte, chiar dacă are sub zece (estimarea mea) plătitori deoarece, pentru restul care au cablu (de oriunde), e gratis.

Foto: 1, 2.

Prev Despre mine
Next Câţi mai ştiu ce-i viaţa?

About Author

Monica

0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment

* contact

*

Sunt de acord.


CAPTCHA Image