Cum de-am reuşit să ajung până la final? Şi, dacă privesc în urmă, văd emoţional sau banal? Şi, dacă mă uit prin împrejurimi, răspund lacrimi? M-aşteaptă zâmbete când opresc peniţa  din drumu-i cu susul în jos? Sau mă uit la hârtie şi văd ceva ruşinos? Măcar eu m-am luat în serios?

Dacă sufletul avea o formă şi era scos pe o tavă, poate c-ar fi stârnit o gâlceavă între medici şi-asistenţi, studenţi şi rezidenţi, pacienţi şi emitenţi de certificate că poate s-ajungă departe… cu numele lumesc gravat pe un trofeu de campion sau ca un simplu companion al unui batalion de cifre, pe locul 70 dintr-un top… Dar, gata, STOP!

A trecut. Să tragem linie. S-au dus nopţile de agonie, de armonie între litere, de încredere şi distrugere între susţinători şi combatanţi, neuroni calzi sau aroganţi, fantezie sau realitate şi planuri abandonate de anonimitate. Am vorbit, am scris, am plâns, am râs. Am desenat şi am visat. Am lansat vorbe în eter şi am sperat.

V-am zis o poveste, nu vă dau un sfârşit

Ca să-l simţiţi tre’ să priviti puţin peste infinit. Aţi citit? Bine-aţi venit în lumea mea. Acolo unde suntem eu, el şi ea – peniţa nevrotică şi afurisită, darnică şi-ndrăgostită, chinuită de ea însăşi şi sub tutela unui suflet care-i urlă: „păstrează-mă acelaşi”! Şi îl păstrez, îl iau cu mine prin haos. Arunc în el cu zbateri până m-aduce în repaos.

Lăsând rima la o parte, e vremea să duc proba mai departe. Şi cum nimic, într-un concurs, nu ţine de neprevăzut, SuperBlog vrea să fie şi mai cunoscut şi, dac-ar fi pe mâna mea, i-aş da peste strategii cu-o bidinea şi-aş zice aşa:

  • Slogan:„Pune peniţa la probă!”
  • Campanie teasing – ca să nu ştiţi voi totul:flyere la evenimente. Format de manuscris, cu logo „SuperBlog” şi, dedesubt, menţiunea „De scris”.
  • Campanie promovareminim TVR2 – spot publicitar (nu dau idei, că alea-s pe bani) şi Orizonturi literare
  • Campanie online de educare pre-concurs:„Sfatul săptămânii” de la câte un blogger partener despre cum ar trebui să fie textele, nu cum le vor sponsorii, pentru că nu poţi să schimbi un sistem de notare fără o acţiune în masă.
  • Strategie interioară:noii participanţi pot să vadă enunţul probelor noi cu patru – zece ore înaintea celorlalţi, pe platformă. Câte un premiu, în afara concursului, dat de fiecare partener media pentru texte alese din pure criterii literare. Baremele de corectură ale sponsorilor să fie predate organizatorilor, odată cu proba. Gramatica să fie criteriu de descalificare.

Vreau să închei cum am început şi să mă-ntorc la dezgoliri epice de trăiri. Şi, chiar dacă nu-s pe podium, poveştile o să trăiască, pentru că vreau ca cineva din stele să-mi zâmbească şi să-şi citească viitoarea carte. Şi asta a fost: un test să văd dacă pot să merg până la capăt. Şi orice răspuns, chiar şi dat doar de mintea mea, mi-e de ajuns. Aşa că veţi mai auzi de mine. Până atunci, numai bine.

*Acest text participă la ultima probă din SuperBlog. Poate voi reveni şi cu mai multe informaţii. Sau poate nu.

Foto: Dreamstime.com