Filmul Ghinionistul e undeva la limita dintre viaţa noastră, a tuturor şi ce poate să se întâmple atunci când viaţa chiar intervine în viaţă. Apare în cinematografe vineri, 8 decembrie. Eu vă spun mai multe de azi.

Atunci când era doar un titlu pe un poster mov, filmul Ghinionistul a fost tentant din trei motive. E comedie, îi are pe RUBY şi Codin Maticiuc în distribuţie şi îl are şi pe Gheorghe Visu. Din pasiune pentru felul în care a jucat rolul care i-a adus, pentru câţiva ani, porecla Stătică, pe Visu l-am trecut separat.

Cine şi cum joacă în Ghinionistul

Filmul înseamnă puţine personaje, per total. Protagoniştii sunt Vlad Logigan (îl ştim din comediile de la TV) şi Sânziana Tarţa. Ei se cunosc după răpirea ei, la care participă Robert (personajul lui Vlad). El e un chitarist care stă cu două surori şi un tată beţiv (Gheorghe Visu). Asta nu înseamnă că domiciliul lui e stabil, pentru că aflăm din primele secunde că chiria e o problemă care se lasă cu alergături şi ameninţări venite de pe geamul doamnei Zizi (RUBY).

În tot timpul ăsta, Robert vrea să îşi urmărească visul de a cânta la chitara acustică, iar viaţa îl urmăreşte pe el cu ghinioane. Şi, în mare parte, îl şi prinde.

Personajul lui Dorian Popa e fix băiatul ăla care are freza tip castron, cu cărare pe mijloc, pentru că informaţiile despre tendinţele stilistice din piaţă ajung la el mai greu. Dar are un Merţan. Vechi. Rău. Ei o răpesc pe fată, iar pe acolo apare şi primul plot twist.

Beţivul lui Gheorghe Visu a vrut să meargă la pescuit şi a ajuns la spital, apoi în sicriu şi apoi pe un drum dintre Anina şi Reşiţa. Plot twist doi e pe aici. Şi tot aici apare şi personajul lui Codin Maticiuc.

Pe lângă cei de mai sus, în filmul Ghinionistul mai joacă Diana Dumitrescu, Augustin Viziru, Virgil Ianţu, Levent Sali şi Radu Gabriel. Şi munţi filmaţi cu drone (care păreau să aibă opţiune de HD) şi curse de maşini în Reşiţa.

Filmul e unul independent. Şi nu aş fi înţeles exact ce înseamnă asta la nivel de libertate în regie, dacă regizorul Iura Luncaşu nu ar fi explicat că s-a jucat fix în locurile din scenariu.

Dacă nu avem bugetul atât de mare, măcar locaţiile să fie cele care trebuie. Atunci când am ajuns la spital am descoperit ce a descoperit personajul când a ajuns acolo, adică nu am găsit pe nimeni vreo două ore.

Filmul Ghinionistul, varianta din culise

Chitara e acolo de mai multe ori ca sunet, decât ca apariţie. Asta pentru că părţile de chitară acustică au fost înregistrate la HaHaHa Production într-o noapte, de către Marius Pop (chitaristul lui Smiley). Pe el fix o scenă cu o dronă care trecea peste nişte munţi l-a convins.

Stai, mă, aşa. Uite, eu pe strada asta m-am născut. Eu sunt din Reşiţa.

Vlad Logigan şi Sânziana Tarţa au fost aleşi fără un casting. Iar despre rol, actorul spune că este opusul vieţii sale.

Toată viaţa mea e presărată de faze în care eu sunt norocos. Îmi era frică că nu intru la Bucureşti la actorie şi am dat şi la Cluj, şi la Iaşi. Şi am intrat primul la toate trei cu bursă. Aşa e viaţa mea.

Tot Vlad Logigan a vorbit, în conferinţa de presă de la vizionarea filmului, despre cum au fost fizic filmările.

Mi-au fost grele două secvenţe şi una dintre ele a trebuit refilmată. Eram în chiloţi. Nu ştiu dacă aţi fost vreodată în chiloţi la Gărâna noaptea. E foarte frig. Mă gândeam serios dacă urmaşi voi mai avea vreodată. Am avut noroc cu domnul regizor care, moldovean fiind, m-a înţeles şi m-a lăsat să beau o palincă – două.

Codin Maticiuc are o apariţie de maxim 15 minute, însă a fost acolo la eveniment. De ce?

Am o slăbiciune pentru filme independente. Eu sunt parte din acest proiect de dinainte să fie un proiect.

Actorii din filmul ghinionistul

Deci, cum e filmul Ghinionistul?

Spre ruşinea mea, nu îl ştiam pe regizorul Iura Luncaşu. Nici el pe mine. Am aflat că a fost şi în spatele filmului Minte-mă frumos. Nu îl văzusem.

Dar la Ghinionistul am râs. Mult şi cu poftă, fără teamă că m-ar auzi cineva – doar eram într-o sală în care mai toţi râdeau. E o gură de aer. Probabil că cinematografia asta mai avea nevoie şi de ea. Că nu putem să mergem doar la comedii americane, pentru că eliminăm din prima filmele româneşti şi le alegem pe celelalte mulţumită numelor de pe scenă.

Pe scurt, sunt vreo trei plot twist-uri, acţiune românească provenită dintr-un soi de realism amestecat cu haz de necaz. L-aş revedea şi recomanda.

P.S.: Pe YouTube nu există un trailer oficial, dar am găsit eu unul aici. Imaginaţi-vă că totul se vede mult mai bine. Nu ştiţi de la mine.

P.P.S: Dacă vreţi să aflaţi mai multe şi să şi râdeţi, asta e pagina de facebook a filmului.