Ai zice că termenul opus feminismului este întotdeauna misoginismul. Aşa ar fi şi logic. În ceafa oricărei femei care se crede frumoasă, deşteaptă şi talentată e un bărbat care aşteaptă ca ea să termine propoziţia, ca să îi dea peste nas. Aşa ai zice că e logic. Doar că nu prea e aşa şi în realitate. Există celelalte, acele femei care urăsc femeile.

Din solidaritate, majoritatea femeilor zic că misoginismul e opus feminismului. Doar că femeile se cam trădează între ele şi uneori se vede asta – tot între ele.

Ca să o zicem poetic, dacă le pui una lângă alta, conversaţia dintre femei şi femei care urăsc femeile ar fi cam aşa:

– Avem drepturi, independenţă. Muncim pe brânci, învăţăm, ştergem copii la gură după ce mănâncă (cine are) şi vrem să ni se recunoască asta.

– Taci, fă, că voi nu ştiţi nimic. Treci la cumpărături!

Şi nici nu-s feministă. Îmi susţin independenţa, dar o susţin mai mult pe a bărbatului. Pentru că e normal să avem fiecare roluri bine determinate şi să le ştim pe alea cel mai bine. Dacă e cazul să improvizăm, o facem. Dar doar dacă e cazul.

Există femei care urăsc femeile

Poate că le cunoşti. Sau poate eşti chiar tu una dintre ele şi nu îţi dai seama. Sau eşti conştientă, iar rolul ăsta îţi convine, pe motive înţelese doar de tine. Ele sunt cele care cred că şi-au depăşit condiţia de femei şi au devenit un amalgam de inteligenţă şi sclipire care poate fi egalată doar de bărbaţi.

Exact. Deşi îi plac pe bărbaţi (sau, cel puţin, majoritatea dintre ele), se cred cumva egale cu ei, în timp ce realizează că ei ar fi cumva, superiori. Ele nu sunt femeile tipice, cu bune şi rele. E vina naturii pentru inconvenientele cu care a venit în viaţa lor, dar e meritul lor că le depăşesc cu o demnitate susţinută verbal.

Vorbesc mult şi despre ele. Îşi fac rolul clar, atunci când interacţionează cu alte femei, pentru că s-au prins că pe bărbaţi nu îi interesează detaliile astea. Dar cu orice preţ, care de obicei începe cu nu sunt eu cu d-astea de femei.

Ele sunt opusul celorlalte, care se panichează din orice şi fac caz din situaţii, pentru că aşa au văzut în filme. Ţin să accentueze caracterul limitat pe care îl au alte femei în viaţa lor. Ele povestesc cu drag şi spor de orice relaţie de prietenie cu bărbaţii, pentru că au reuşit să spargă graniţele genului şi să treacă de partea celalaltă a creierului, cu sufletul.

Dacă tot nu te prinzi care ar fi femeile de genul ăsta în viaţa ta, analizează altfel. Ştii acei oameni care iubesc animalele atât de mult încât urăsc oamenii? Bun. Mută analiza la persoanele pe care le-ai cunoscut de-a lungul vieţii. Tre’ să îţi iasă cel puţin două – trei.

Eu poza in oglinda

Cum le recunoşti

  • N-au trecut cinci minute de conversaţie şi îţi povestesc de vreun bărbat cu care sunt prietene, pentru că nu au prietenii cu femeile.
  • Deşi au aceleaşi obiceiuri ca şi noi, celelalte – farduri, sport, atenţie la celulită şi alte nenorociri -, le neagă. Oricând. Oricum.
  • Vorbesc mult despre ele. Dacă ar fi fost bărbaţii de mai sus de faţă, probabil că nu ar fi nevoie de asta. Dar nu sunt, aşa că fac ele treaba şi pentru ei.
  • Se dau cu părerea. Mult şi opus faţă de orice ai putea zice. Pentru că nu-s ele cu astea.
  • Dacă fac chestii convenţionale, de nevoie, atunci precizează asta răspicat. Ceea ce e cam trist. Noi, celelalte, ne machiăm fără să primim prea multe credite pentru asta.
  • Au genul ăla de conversaţie care se pierde undeva la mijloc, între expeditor şi destinatar. Ca în firmele alea care se ţin de contract şi în baza lui fac orice. Nimic mai puţin, dar şi nimic mai mult. Şi totul rămâne pe marginea drumului.

Femeile-s rele. Se cam trădează între ele. Şi cred că, în adâncul sufletului lor, sunt prinse între două extreme. Şi anume, partea stângă şi partea dreaptă a creierului lor. Potrivit unui studiu, femeile au creierul mai activ decât cel al bărbaţilor. Asta nu înseamnă că ei sunt mai proşti, ci că noi suntem mai analitice, fapt care uneori ne mănâncă zilele. Noi cu empatia, ei cu vizualul şi asta nu o să se schimbe niciodată, indiferent de ce am spune tot noi.

Ce le face pe unele femei să urască femeile

Încerc să înţeleg acele femei. Nu reuşesc. Mi se pare că e o cursă care duce înspre frustrare. Caută încontinuu validarea aia de care vorbesc cărţile proaste, cum că ele ar fi altfel. Cred că fac parte dintr-o modă. Aşa cum au fost nebunele, apoi alea care postau citate despre cum aşteaptă să le repare bărbaţii. O să se mai propage puţin gândirea asta şi apoi o să se ducă.

La bărbaţi nu prea e aşa. Unii se bârfesc, dar majoritatea nu mai interacţionează cu cei cărora nu sunt pe lungime de undă şi cam aia e.

Probabil că femeile astea ori s-au acceptat pentru ce sunt şi nu vor să mai schimbe nimic, aşa că se înconjoară doar de bărbaţi, pentru că şi ei le acceptă. Ori nu şi-au găsit urma aia de respect de sine ca să le facă să evolueze.