Ştiţi voi cum le făceau familiile nobile engleze petreceri de intrare în societate fiicelor lor? Ştiţi acel eveniment când alea încă mici căpătau atenţie şi li se scoteau în evidenţă calităţile? Cam aşa m-am simţit eu în drum spre Webstock 2014. Mă rog, nu chiar în drum. Atunci eram prea ocupată sa observ lipsurile rutiere ale unui taximetrist în prag de pensie.

Dar, la intrarea în zona „de atac”, aveam tot ce trebuia: zâmbetul cât casa, cărţi de vizită manuale (şi, mai apoi, printate) şi o viitoare statuie cu mine pe suport 3D, pe care încă nu reusesc să înţeleg de ce am acceptat-o. De, „engaging„, cum ar zice englezul. Totul era calculat la virgulă. Până şi decorurile de Marriott erau ca la carte. Nici măcar de covor roşu nu mai era nevoie. Doar ca singura societate de aici direct interesată de scrierile mele era formată din mine. Ştiam eu vreo câţiva bloggeri, dar reciproca era valabila doar pentru o mică parte a lor.

Cum a fost la Webstock 2014

Ca rezumat, am râs, am luat notiţe, am învăţat chestii şi m-am întâlnit cu lume mişto. Au fost vreo patru conferinţe în care au vorbit nişte oameni cunoscuţi şi pricepuţi. Ce secrete din domeniu am aflat eu acolo nu vă zic pentru că, oricum, sunt şanse să citiţi pe la alţii. Ce vă zic eu, însă, nu cred că o să mai vedeţi nici la mama lu’ CanCan. Şoc, aşteptare, suspans, tobe… iar tobe, ca să mai ţinem audienţa în priză…
……………………………………………………………………………………………………
Mai jos, o să vă prezint păreri, dume şi alte constatări adiacente, care au făcut din eveniment unul ofertant.
___________________________________________________________

Steven Van Groningen, SEO la Raiffeisen România e şi blogger şi nu se uită la televizor.

Răzvan Exarhu, autor al unei hărţi gastronomice a României:

În Deltă, cel mai mâncat peşte e pieptul de pui.

Andrea Rossini, Vodafone, despre smartphone-uri

Acesta este, probabil, cel mai personal obiect al tău.

Cu ocazia asta, a precizat şi că, în 2011, un utilizator de mobile deştepte stătea cu nasu-n ecranul device-ului o oră şi jumătate pe zi. Azi, timpul e dublu. Fapt confirmat şi de o mare parte a participanţilor, pentru care conferinţa a început întâi pe mobil, apoi de-adevăratelea.

Cătălin Năstăsoiu despre plecarea lui din România:

Mi-am atins nivelul maxim de incompetenţă în televiziune.

Şi o lecţie simpatică de la un profesor de-al lui: „Multiplicarea unui defect crează un efect”.

Sergiu Biriş, Zonga:

Echipa valoreaza mai mult decât banii într-un start-up.

Ovidiu Eftimie, Times New Roman:

Românii zic aşa: eu cred în Dumnezeu, dar nu vreau să plătesc doi lei pentru asta. Vreau să cred gratis.

Andrei Ciobanu e mai haios faţă în faţă decât pe YouTube, când e puţin umbrit de Sergiu Floroaia.

Vlad Petreanu, blogger şi jurnalist:

Tre’ să înţelegi convenţiile şi să le încalci. În orice domeniu.

Vali Petcu, Zoso’s Blog:

În momentul în care scrii tot şi despre orice, aşa cum scriu eu, e nasol.

Rezumat Webstock 2014

Pe scurt şi la final de eveniment, cu chiul de la gala de premiere, Monica scrie, aşa cum vorbea ecusonul despre blogul meu, nu a avut parte de vreun botez. Totul a adus, mai degrabă, a naştere uşor trecută cu vederea de medici şi asistente, pe un culoar ascuns al unui spital de urgenţe. Însă, viaţa implică evoluţie, iar naşterea e urmată de creştere. Aşa că o să am grijă ca Monica scrie sau Fata cu presa, cum vă e vouă mai aproape de memorie, să crească frumos, atletic şi sănătos. Cu tot cu vitamine.